untitled

Femeii îi era teamă; nu voia să ridice ochii pentru a-i privi pe judecători.
A încuviințat din cap scurt și mulțimea și-a stins murmurul pentru a o auzi.
Glasul îi era slab și Mutt a fost nevoit să îi ceară să repete mărturia.
Ea și soțul ei avuseseră un copil bolnăvicios, născut sănătos, dar care pe
urmă devenise plăpând și bicisnic. Hotărând în cele din urmă că era un copil
schimbat de zâne, îl așezaseră în cuibul zânelor de pe dealul de la Croich
Gorm. Stând la pândă pentru a-și recupera copilul când zânele aveau să se
întoarcă, le văzuseră pe cele două doamne ducându-se spre cuibul zânelor,
ridicând copilul și șoptind descântece stranii deasupra lui.
Femeia își îndoise mâinile slăbănoage, frământându-le sub sorț.
— Am stat de pază toată noaptea, Înălțimile Voastre. Și când s-a lăsat
noaptea, la puțin timp a coborât un demon teribil, o formă uriașă și neagră a
ieșit dintre umbre fără un zgomot, apoi s-a aplecat peste locul unde
așezasem copilul.
În mulțime s-a auzit un murmur uluit, și am simțit părul zburlindu-mi-se
ușor pe spate, deși știam prea bine că „demonul” fusese Jamie, care se
dusese să vadă dacă copilul mai trăia. Mi-am făcut curaj, căci știam ce
urmează.
— Și când a răsărit soarele eu și bărbatul meu ne-am dus ca să vedem. Și
acolo am găsit copilul schimbat de zâne, mort pe deal și nici urmă de
copilașul nostru.
Spunând aceasta, a izbucnit în plâns, acoperindu-și fața cu șorțul pentru
a-și ascunde suspinele. Ca și cum mama copilului bolnav fusese un soi de
semn, mulțimea s-a dat la o parte și în mijlocul ei s-a ivit silueta lui Peter,
căruțașul. Când l-am văzut, am gemut în sinea mea. Simțisem emoțiile
mulțimii întorcându-se împotriva mea pe măsură ce femeia vorbea; mai era
nevoie doar ca acest bărbat să povestească tribunalului despre calul de apă.
Bucurându-se de momentul său de faimă, căruțașul s-a îndreptat de spate
și a arătat teatral cu degetul spre mine.
— E drept să o numiți vrăjitoare, Înălțimile Voastre! Cu propriii mei ochi
am văzut-o pe această femeie chemând un cal de apă din adâncurile Lacului
Rău, ca să îi îndeplinească porunca. O creatură grozavă și înfricoșătoare,
Înălțimile Voastre, înalt ca pinii, cu un gât precum marele șarpe albastru și
cu ochii mari cât merele, cu o privire care ar putea fura sufletul unui om.
Judecătorii au părut impresionați de această mărturie și au vorbit în
șoaptă între ei câteva minute, în timp ce Peter mă țintuia cu privirea
sfidător, cu acea expresie de „ți-arăt eu ție!”
După o vreme, judecătorul cel gras a încheiat conversația cu colegul său și
l-a chemat poruncitor la el pe John MacRae, care stătea în picioare într-o
parte, gata să intervină dacă se isca vreun scandal.
453