untitled

Ducele era încântat. L-a bătut ușor cu palma pe Jamie pe picior; am văzut
mușchiul contractându-se, însă Jamie nu a făcut nicio mișcare. A zâmbit
placid și ducele și-a lăsat palma să întârzie doar o clipă prea mult. Apoi
Înălțimea Sa mi-a întâlnit privirea și mi-a zâmbit jovial, expresia lui vrând să
spună „Ei, am încercat și eu”.
Fără să vreau i-am zâmbit. Spre marea mea surpriză, nu îl găseam
antipatic.
•
În agitația iscată de sosirea ducelui, uitasem că Geilie se oferise să mă
ajute să aflu cine îmi pusese legătura de plante sub pernă. Dar după scena
neplăcută cu acel copil de pe dealul zânelor, nu eram sigură că doream să
pun în practică vreo sugestie a ei.
Cu toate acestea, curiozitatea a învins neîncrederea și când Colum i-a
cerut lui Jamie să se ducă în sat și să îi escorteze pe soții Duncan la castel
pentru banchetul în cinstea ducelui de peste două zile, l-am însoțit.
Și uite așa ziua de joi ne-a găsit, pe mine și pe Jamie, în salonul familiei
Duncan, fiind întreținuți într-o atmosferă stingheră care se voia prietenoasă
de perceptor, în vreme ce soția sa își termina toaleta la etaj. Înzdrăvenit
vizibil după efectele ultimului atac gastric, Arthur tot nu părea sănătos. Ca
mulți bărbați care slăbesc într-un timp foarte scurt, grăsimea îi dispăruse
mai degrabă din obraji decât de pe abdomen. Burta îi umfla încă vestonul
din mătase verzuie în timp ce fălcile îi atârnau în falduri inerte.
— Dacă îmi permiteți să mă duc nițel până sus, o să o ajut pe Geilie cu
părul sau ce o mai trebui, am sugerat eu. I-am adus o fundă nouă de păr.
Prevăzând necesitatea unei eventuale scuze pentru a vorbi între patru
ochi cu Geilie, adusesem cu mine un mic pachet. Scoțându-l demonstrativ,
am țâșnit pe ușă și în sus pe scări înainte ca Arthur să poată protesta.
Geilie mă aștepta.
— Hai, a spus ea, urcăm în camera mea privată pentru asta. Va trebui să
ne grăbim, dar n-o să ne ia foarte mult.
Am urmat-o sus pe scara îngustă și întortocheată. Treptele aveau înălțimi
neregulate, unele dintre ele fiind atât de înalte încât eram nevoită să îmi
ridic fustele pentru a nu mă împiedica în ele. Am ajuns la concluzia că
dulgherii din secolul al șaptesprezecelea fie duceau lipsă de metode de a
măsura, fie aveau un simț al umorului mai deosebit.
Camera privată a lui Geilie era la ultimul nivel al casei, într-unul din
podurile izolate de deasupra camerelor servitorilor. Era păzită de o ușă
încuiată, deschisă cu o cheie cu adevărat formidabilă pe care Geilie a scos-o
din buzunarul șorțului; trebuie să fi fost lungă de cel puțin cincisprezece
centimetri, cu un cap larg complicat cu un model cu flori și iederă. Cheia
430