untitled

Jamie stătea mai într-o parte, observându-mă și savurându-mi încântarea.
A ridicat din umeri cu modestie.
— Ah, da. Cunosc majoritatea locurilor din aceste părți ale Highlands.
Vino aici, e un loc unde poți să te așezi și să vezi jos pe unde trece drumul pe
lângă deal.
Și hanul se vedea de acolo, micșorat dintr-o casă de păpuși până la
dimensiunile unei cutii de chibrituri din cauza distanței. Câțiva cai erau
priponiți mănunchi sub copacii de pe marginea drumului, de aici văzându-se
ca niște puncte cafenii și negre.
Niciun copac nu creștea în vârful stâncii și soarele mă ardea pe spate. Am
stat unul lângă altul cu picioarele atârnând peste margine, împărțind
tovărășește una din sticlele de bere pe care Jamie, prevăzător, le luase din
puțul aflat în curtea hanului când am plecat.
Nu creștea niciun copac în vârful stâncii însă creșteau plante mai mici, din
cele care se puteau prinde în crăpăturile primejdioase ale rocii, înfigându-și
rădăcinile în solul firav, aruncat ici și colo, întorcându-și curajoase fețele
spre soarele aprins de primăvară. Un smoc firav de margarete își făcuse loc
într-o scobitură a unui afloriment din apropierea mâinii mele și am întins
brațul să culeg una.
S-a auzit un șuierat slab și margareta a sărit, rupându-se de tulpină,
căzând pe genunchiul meu. M-am uitat la ea, stupid, mintea mea fiind
incapabilă să găsească vreun sens acestei întâmplări bizare. Jamie, cu
simțurile mult mai ascuțite decât ale mele, se aruncase cu tot trupul pe
stâncă.
— Lasă-te jos! a spus el.
O mână mare m-a apucat de cot și m-a forțat să mă las pe spate lângă el.
În timp ce atingeam mușchiul spongios, am zărit coada unei săgeți, încă
tremurând deasupra capului meu, unde se înțepenise în crăpătura din
afloriment.
Am înghețat, prea înspăimântată să privesc în jos, și am încercat să mă
lipesc și mai mult de stâncă. Jamie rămăsese nemișcat lângă mine, atât de
liniștit încât ai fi zis că făcea parte din peisaj. Chiar și păsările și insectele
păreau să se fi oprit din ciripit, iar aerul plutea fără zgomot, în așteptare.
Deodată Jamie a început să râdă. S-a ridicat și, apucând săgeata de coadă, a
învârtit-o cu grijă, scoțând-o din piatră. Am văzut că era împănată cu penele
despicate ale cozii unei ciocănitori și legată cu un fir albastru, învârtit într-o
linie lată de un centimetru sub pene. Punând săgeata deoparte, Jamie și-a
făcut mâinile pâlnie la gură și a scos un sunet care imita la perfecție strigătul
ciocănitorii verzi. Și-a coborât palmele și a așteptat. Într-o clipă, s-a auzit
răspunsul din crângul de dedesubt și un zâmbet larg i s-a așternut pe chip.
277