untitled

— Îmbufnat! a rostit el. Îmbufnat zici? Mă stăpânesc cât pot să nu te
scutur până îți clănțăne dinții în gură și tu îmi spui mie să nu mă îmbufnez!
— Ce Dumnezeu se întâmplă cu tine? am întrebat furioasă.
Am încercat să mă smulg din strânsoarea lui, dar degetele i se înfipseseră
în brațul meu ca dinții unei capcane.
— Ce se întâmplă cu mine? Îți spun eu ce se întâmplă cu mine, dacă tot
vrei să știi! a mârâit el printre fălcile încleștate. M-am săturat să trebuiască
de fiecare dată să conving lumea că nu ești spion englez. M-am săturat să fiu
nevoit să stau cu ochii pe tine în fiecare minut, de teamă că imediat vei face
o tâmpenie. Și m-am săturat până peste cap de oamenii care încearcă să mă
oblige să privesc în timp ce te violează! Chiar nu îmi place!
— Și crezi că mie îmi place? am strigat. Încerci cumva să dai de înțeles că
ar fi vina mea?
La auzul vorbelor mele, chiar m-a scuturat puțin.
— Dar e vina ta! Dacă ai fi stat locului acolo unde ți-am poruncit să stai
azi-dimineață, toate astea nu s-ar fi întâmplat! Dar nu, tu nu vrei să mă
asculți, eu nu sunt decât prostul de bărbat al tău, de ce să ții cont de mine?
Ți-a intrat în cap să faci ce dracu’ vrei și în următoarea clipă, ce să vezi?, te
găsesc pe spate cu fustele în sus și cea mai mare javră de pe pământul ăsta e
între picioarele tale, pe punctul de a te silui sub ochii mei!
Accentul său scoțian, de obicei discret, se accentua cu fiecare clipă, semn
sigur că era nervos, în cazul în care aveam nevoie de mai multe indicii.
Ajunsesem aproape nas în nas, strigând unul la celălalt. Jamie se înroșise
de nervi, iar eu îmi simțeam propriii obraji arzând.
— Este vina ta că mă ignori și mă suspectezi mereu. Ți-am spus adevărul
despre cine sunt! Și ți-am spus că nu e niciun pericol dacă mă iei cu tine, dar
m-ai ascultat? Nu! Pentru că eu sunt doar o femeie, de ce ai băga în seamă ce
zic eu? Femeile sunt făcute ca să facă precum li se poruncește, să execute
ordine și să stea unde le pui cu brațele încrucișate, așteptând ca bărbații să
se întoarcă să le spună ce să facă!
M-a scuturat din nou, incapabil să se stăpânească.
— Și dacă ai fi făcut asta, nu am fi pe fugă, cu o sută de vestoane roșii pe
urma noastră. Dumnezeule, femeie, nu știu dacă să te strâng de gât sau să te
trântesc la pământ și să îți dau una să te las fără suflare, dar Iisuse, ceva tot o
să-ți fac.
La auzul acestor cuvinte, am dat să îl lovesc între picioare. S-a ferit,
băgându-și propriul genunchi între picioarele mele, împiedicându-mă astfel
să mai încerc să mă mișc.
— Dacă mai faci asta o dată, îți dau una de o să-ți zbârnâie urechile! a
urlat el.
329