untitled

92
privirea de pe farfuria care îl aștepta numai pentru a înclina scurt din cap în
direcția mea.
L-am privit pe băiat cu interes. Arăta la fel ca toți ceilalți membri
masculini ai clanului MacKenzie pe care îi văzusem, aceiași obraji rotunzi și
cu pomeții plați și aceiași ochi adânciți în orbite. De fapt, în afară de părul de
altă culoare, ar fi putut fi versiunea miniaturală a unchiului său Dougal, care
stătea alături de el. Celelalte două adolescente aflate lângă Dougal, și care au
început să chicotească și să se împungă când mi-au fost prezentate, erau
fiicele lui, Margaret și Eleanor.
Dougal mi-a adresat un zâmbet scurt, dar prietenos înainte de a trage
farfuria de sub lingura care cobora spre mâncare din fața uneia din fiicele lui
și de a o împinge spre mine.
— N-ai niciun fel de maniere, copilă? a certat-o el. Musafirii mai întâi.
Am apucat destul de șovăitor lingura mare din os de corn care mi s-a
oferit. Nu fusesem sigură ce fel de mâncare avea să îmi fie servită și am fost
oarecum ușurată să observ că tava conținea câțiva heringi afumați, cu care
eram foarte bine familiarizată.
Niciodată nu mai încercasem să mănânc hering cu lingura, însă nu am
văzut nimic care să semene cu o furculiță și mi-am amintit vag că
furculingurile vor intra în uz general abia peste câțiva ani.
Judecând după comportamentul mesenilor din sală, când o lingură se
dovedea a fi nepractică, pumnalul mereu la îndemână era folosit pentru
tăierea cărnii și îndepărtarea oaselor. Cum nu aveam așa ceva, m-am
mulțumit să mestec cu băgare de seamă și m-am aplecat în față pentru a
culege un hering, când m-am trezit țintuită de privirea acuzatoare, de un
albastru intens, a tânărului Hamish.
— Nu ți-ai spus încă rugăciunea, a rostit el sever și încruntat.
Evident mă considera o păgână lipsită de conștiință, dacă nu cumva de-a
dreptul depravată.
— Ă-ă… poate că ești bun să o spui tu pentru mine? am îndrăznit.
Ochii de albăstrea s-au deschis larg de mirare, însă după o clipă de
gândire, a încuviințat din cap și și-a împreunat mâinile într-un gest
important. A aruncat priviri severe în jurul mesei pentru a se asigura că
toată lumea era aplecată reverențios așa cum se cade înainte de a-și pleca
fruntea el însuși. Mulțumit, a intonat:
Unii au carne, dar nu o pot mânca
Alții n-au carne, dar o pot mânca.
Noi avem carne și o putem mânca
Dumnezeu fie slăvit. Amin.