untitled

Ceva mai târziu m-am așezat pe marginea patului complet îmbrăcată,
simțindu-mă amețită, dar beligerantă, grație paharului de porto pe care mi-l
turnase pe gât prea buna hangiță, eram cel puțin în stare de funcționare.
Sorbeam cu grijă din al doilea pahar, în vreme ce femeia încerca să îmi
pieptene șuvițele încâlcite.
Am sărit în sus speriată, scuipând vinul când ușa s-a dat încă o dată în
lături. „De ce oare nu mă lasă în pace?” m-am întrebat. De data aceasta erau
doi musafiri, Murtagh și Ned Gowan, amândoi cu aceleași expresii
mustrătoare.
L-am străpuns cu privirea pe Ned care la rândul său mă privea
dezaprobator în timp ce Murtagh a intrat în cameră și a ocolit patul,
măsurându-mă din toate unghiurile. S-a întors la Ned și i-a șoptit ceva pe un
ton mult prea jos pentru urechile mele. Cu o ultimă privire exasperată în
direcția mea, au închis ușa în urma lor.
În cele din urmă părul meu a fost coafat, spre mulțumirea hangiței,
pieptănat pe spate și strâns într-o coadă în vârful capului, cu buclele
căzându-mi libere pe spate și câțiva zulufi peste urechi. Avem sentimentul
că pielea capului avea să îmi pocnească de la tensiunea părului tras pe spate,
însă imaginea din oglindă s-a dovedit a fi foarte plăcută. Am început să mă
simt ușor mai bine și chiar am făcut efortul de a-i mulțumi pentru ajutor. M-
a lăsat în fața oglinzii și a plecat, spunându-mi că am mare noroc să mă
mărit într-o zi de vară, nu-i așa, pentru că puteam face coronița din atâtea
flori.
— Noi, cei care vom muri curând, am rostit spre reflexia mea din oglindă,
schițând un salut.
M-am prăbușit pe pat, cu o cârpă udă lipită pe față și am adormit din nou.
Tocmai aveam un vis frumos, ceva într-un câmp cu iarbă înaltă și flori
sălbatice când am devenit conștientă că adierea care îmi umfla mânecile era
de fapt strânsoarea unor mâini brutale. M-am ridicat cu o smucitură, dând
din mâini orbește.
Când am reușit să deschid ochii, am băgat de seamă că micuța mea
cameră aducea acum mai degrabă cu o stație de metrou, ticsită de lume: Ned
Gowan, Murtagh, hangiul, hangița și un tânăr deșirat care s-a dovedit a fi fiul
hangiului cu brațele încărcate de toate felurile de flori, de unde venea
probabil mirosul de iarbă și de flori de câmp din visul meu. Mai era de
asemenea și o tânără, înarmată cu un coș de paie rotund, care a zâmbit cald
spre mine, dezvăluind lipsa câtorva dinți destul de importanți.
Am înțeles că femeia era croitoreasa din sat, chemată pentru a repara
deficiențele garderobei mele, ajustând pentru mine o rochie căpătată în
grabă de la o cunoștință din sat a hangiului. Ned ducea rochia respectivă,
222