untitled

A ridicat partea din față suficient de mult încât să zăresc paturile
strălucitoare ale unei perechi de revolvere, frumos aranjate în două
buzunare care le păstrau la îndemână.
A cercetat cu privirea fiecare detaliu al ținutei mele.
— Dragă doamnă, ar trebui și dumneata să fii înarmată, a spus el cu un
ton mustrător, dar blând. Deși cred că Dougal nu a considerat necesar…
totuși. Voi vorbi cu el despre această chestiune, mi-a promis el.
Am petrecut restul zilei într-o conversație plăcută, rătăcind printre
amintirile lui despre vremurile dragi și apuse în care bărbații erau bărbați și
buruiana otrăvitoare a civilizației era mai puțin răspândită pe întinderile
frumoase și sălbatice ale Highlands.
La căderea nopții, ne-am oprit într-un luminiș de lângă drum. Aveam cu
mine o pătură, făcută sul și legată în spatele șeii, și astfel m-am pregătit să
îmi petrec prima noapte de libertate departe de castel. Cu toate acestea,
simțeam privirile ațintite asupra mea când m-am ridicat de lângă foc și m-
am îndreptat spre culcușul meu din spatele copacilor. Chiar și în aer liber,
libertatea părea să aibă anumite limite bine stabilite.
•
Am ajuns în primul sat a doua zi pe la orele prânzului. Nu era mai mult
decât un mănunchi de trei sau patru colibe, așezat lângă drumul principal,
într-o mică vâlcea. Un scaun din lemn a fost scos dintr-unul din bordeie
pentru Dougal și o scândură – prevăzător adusă cu noi într-una din căruțe –
a fost așezată pe alte două scaune, pentru a servi drept birou pentru domnul
Gowan. Avocatul mărunțel și-a extras o bucată enormă de pânză apretată
din buzunarul de la spate al vestonului și a așezat-o frumos pe o buturugă,
temporar degrevată de funcția obișnuită de buturugă de tăiat lemne. S-a
așezat cu grijă pe scaunul improvizat și a început să își aranjeze călimara,
registrele și catastiful, la fel de solemn în gesturi de parcă ar fi fost încă în
spatele perdelelor sale de dantelă din Edinburgh.
Unul câte unul, bărbații din fermele din apropiere veneau pentru a-și
încheia socotelile anuale cu reprezentantul stăpânului. Era o atmosferă
destinsă, procesul desfășurându-se într-o manieră mult mai puțin formală
decât audiențele din Sala Mare a castelului Leoch. Fiecare bărbat apărea, de
la câmp sau din casă, trăgea un scaun liber și se așeza lângă Dougal, și
începea, aparent ca de la egal la egal, să își spună păsurile, să îi explice sau
pur și simplu să stea de vorbă.
Unii dintre ei erau însoțiți de câte unul sau doi fii, bine făcuți, purtând în
brațe un sac de grâne sau de lână. La încheierea fiecărei discuții, neobositul
Ned Gowan scria chitanța arendei pentru acel an, înregistrând tranzacția
ordonat în catastiful său, și făcea semn cu degetul unuia dintre căruțași care
179