untitled

— Nasul ți-e vânăt, am remarcat pe un ton relaxat, aruncând o privire mai
jos. La fel și picioarele.
A rânjit spre mine, ștergându-și nasul cu dosul palmei.
— Și ouăle mi-s vinete. Vrei să mi le încălzești?
Vânăt de frig sau nu, era evident într-o dispoziție bună. Am alunecat din
șa, rămânând în fața lui, dând din cap.
— Nu are niciun rost, nu-i așa? am întrebat.
— Ce nu are niciun rost?
Și-a șters mâna de pantalonii zdrențuroși.
— Să mă supăr pe tine. Nu îți pasă dacă te alegi cu o pneumonie sau dacă
te mănâncă urșii, sau dacă eu îmi fac mii de griji pentru tine, nu-i așa?
— Păi, nu mi-aș face griji în privința urșilor. Hibernează iarna, după cum
sper că știi.
Mi-am pierdut răbdarea și am întins mâna, cu intenția să îl plesnesc peste
ureche. Mi-a prins încheietura și mi-a ținut-o fără dificultate, râzând. După o
clipă de luptă fără izbândă, m-am dat bătută și am început și eu să râd.
— Acum vii înapoi? am întrebat. Ori mai ai ceva de demonstrat?
Jamie a ridicat bărbia arătându-mi drumul.
— Du calul până la stejarul acela mare și așteaptă-mă acolo. Voi merge
până acolo. Singur.
Mi-am mușcat limba înghițindu-mi cele câteva remarci pe care le
simțeam bolborosind în sinea mea și am încălecat. La stejar, am descălecat și
am aruncat o privire de-a lungul drumului. După o clipă însă, mi-am dat
seama că nu voi putea privi cu inima ușoară înaintarea anevoioasă. Când a
căzut prima dată, am strâns hățurile cu putere în mâinile înmănușate, m-am
întors încleștându-mi maxilarele și am așteptat, așa cum promisesem.
Abia am reușit să ajungem înapoi în aripa oaspeților, însă am izbutit în
cele din urmă, împiedicându-ne pe coridor, Jamie sprijinindu-se de mine, cu
brațul în jurul umerilor mei. L-am zărit pe fratele Roger plimbându-se
îngrijorat pe hol și l-am trimis în fugă după o tigaie de încălzit, în timp ce
duceam pacientul în cameră, trântindu-l pe pat. A mormăit din pricina
impactului, însă a stat liniștit, cu ochii închiși, când am început să îi scot
zdrențele murdare.
— Gata, treci sub pături.
S-a rostogolit ascultător sub cearșafurile pe care le-am dat la o parte. Am
vârât tigaia caldă în grabă între pături la piciorul patului și am împins-o
înainte și înapoi. Când am scos-o, și-a întins picioarele lungi și s-a relaxat cu
un oftat mulțumit când picioarele i-au atins porțiunea încălzită.
Mi-am găsit de lucru prin cameră, pe tăcute, ridicând hainele abandonate,
așezând mărunțișurile împrăștiate de pe masă, băgând cărbuni în mangal,
710