untitled

centimetri la bază. Ferestre înguste spărgeau zidul din loc în loc. Câteva
dintre ele începeau să sclipească luminoase. Altele, servind – din câte am
bănuit – celulele prizonierilor, au rămas întunecate. Am înghițit un nod în
gât. Văzând edificiul masiv, impenetrabil, cu poarta monumentală și străjile
cu vestoane roșii, am început să am îndoieli.
— Dar dacă…
Gura îmi era uscată și a trebuit să mă opresc să îmi umezesc buzele.
— Dacă nu o să reușim?
Expresia lui Murtagh era aceeași ca întotdeauna: buzele severe, privirea
aspră, obrazul slab ieșind din gulerul murdar al cămășii. S-a întors spre mine
imperturbabil.
— Atunci Dougal o să ne îngroape cu el, unul de o parte și celălalt de
cealaltă parte, a răspuns el. Hai, avem treabă.
593