untitled

— Nu te deranja, am răspuns repezit. Mă descurc și singură.
M-a apucat de cot cu o fermitate neobișnuită.
— Sunt convins că poți, dar nu cred că vrei să te întâlnești cu vreunul din
gardienii lui Colum.
— Și de ce mă rog să nu vreau? m-am burzuluit. Doar nu am făcut nimic
rău; nu există vreo lege care să interzică plimbarea pe lângă castel, sau o fi și
nu știu eu!
— Nu. Și nu cred că ar vrea să îți facă vreun rău, a răspuns el străpungând
întunericul cu o privire gânditoare. Însă nu e ceva neobișnuit ca un bărbat să
ia cu el o sticlă să-i țină companie cât stă de strajă. Și băutura o fi tovarăș
vesel, dar nu e un sfetnic foarte bun când vine vorba de comportament
decent, când o domniță dulce și plăpândă vine spre tine singură în întuneric.
— Am venit la dumneata în întuneric, singură, i-am amintit, cu o oarecare
îndrăzneală. Și nu sunt nici foarte plăpândă, nici foarte drăgălașă, cel puțin
în acest moment.
— Așa-i, păi, eu dormeam, nu eram beat, a răspuns el scurt. Și lăsând la o
parte chestiunea temperamentului dumitale blând, ești mică față de cei mai
mulți dintre străjerii lui Colum.
Am renunțat la aceste argumente neproductive și am încercat o altă
tactică.
— Și de ce, mă rog, dormeai în grajd? am întrebat. Nu ai vreun pat pe
undeva?
Ajunsesem acum în apropierea grădinilor de zarzavat și îi puteam vedea
chipul în lumina palidă. Era concentrat, cercetând atent arcadele de piatră în
vreme ce pășeam, însă la remarca mea și-a întors deodată privirea spre
mine.
— Am, a spus el.
A continuat să meargă înainte cu pași repezi, ținându-mă încă de braț, dar
a continuat după o clipă:
— Am zis că e mai bine să stau deoparte.
— Pentru că nu vrei să-i juri credință lui Colum MacKenzie? mi-am dat cu
părerea. Și nu vrei să-ți sară toți în cap?
La auzul întrebării mele, mi-a aruncat o privire amuzată.
— Cam așa ceva, a recunoscut.
Una dintre porțile laterale ale castelului fusese lăsată deschisă, primitor,
iar torța de pe bordura din piatră de lângă ea arunca o lumină caldă și
strălucitoare peste potecă. Ajunsesem aproape de cercul luminos al făcliei
când o mână mi-a astupat gura și m-a trântit la pământ.
M-am zbătut și am mușcat, însă atacatorul meu purta mănuși groase și,
așa cum spusese Jamie, era mult mai solid decât mine.
157