untitled

Colum și-a acoperit ochii, prefăcându-se îndurerat, spre amuzamentul
mulțimii. Jamie a încuviințat din cap spre Rupert.
— De aceea m-ai văzut intrând în camera Înălțimii Sale în acea seară. S-ar
putea spune că primisem ordin.
— Mi-ai fi putut mărturisi, Jamie. Și nu te-aș fi obligat să te duci, a spus
Colum cu o privire mustrătoare.
Jamie a ridicat din umeri și a zâmbit.
— Rușinea m-a împiedicat, unchiule. Oricum, știam că încercai să ajungi
la o învoială cu omul; am crezut că ți-ar putea strica apele dacă erai obligat
să îl sfătuiești pe Înălțimea Sa să-și țină mâinile departe de fundul nepotului
dumitale.
— Foarte cuminte din partea ta, Jamie, a răspuns Colum sec. Deci te-ai
sacrificat pentru interesele mele, nu-i așa?
Jamie și-a ridicat cana, de parcă ar fi rostit un toast.
— Interesele dumitale sunt întotdeauna mai presus de orice pentru mine,
unchiule.
Mi s-a părut că în spatele tonului glumeț era o urmă de adevăr, una pe
care Colum a sesizat-o la fel de bine ca și mine. Jamie și-a golit cana de bere
și a pus-o pe masă.
— Dar nu, a continuat el, ștergându-se la gură, în acest caz, nu am simțit
că datoria față de familie îmi cere un asemenea sacrificiu. M-am dus în
camerele ducelui pentru că mi-ai poruncit, însă asta a fost tot.
— Și ai ieșit de acolo cu gaura fundului neatinsă? a întrebat Rupert cu o
voce sceptică.
— Da, a răspuns Jamie zâmbind larg. Vezi tu, imediat cum am auzit de
asta m-am dus la doamna Fitz și i-am spus că am nevoie disperată de sirop
de smochine. Când mi l-a dat, am văzut unde a pus sticla și mai târziu m-am
întors și am băut-o pe toată.
Camera s-a zguduit de râsete, inclusiv doamna Fitz, care s-a făcut atât de
roșie la față, încât am crezut că i se va face rău. S-a ridicat ceremonios de pe
scaunul ei, a mărșăluit în jurul mesei și l-a tras veselă de urechi pe Jamie.
— Deci asta s-a întâmplat cu siropul meu, pușlama ce-mi ești!
Cu mâinile în șolduri, a dat din cap, făcându-și cerceii verzi să danseze ca
niște libelule.
— Și era cel mai bun pe care l-am făcut vreodată!
— Ah, și cel mai eficace! a asigurat-o el, râzând spre voinica doamnă.
— Trebuie să fi fost! Când mă gândesc ce trebuie să fi făcut atâta purgativ
mațelor tale, flăcăule, sper că a meritat. Probabil că n-ai mai fost bun de
nimic vreo câteva zile pe urmă.
Jamie a dat din cap încă râzând.
416