untitled

menghină, apăsându-mi dureros oasele, până când încleștarea slăbea și îmi
puteam relua pipăitul.
În cele din urmă, degetele mele au întâlnit ceva despre care știam sigur ce
era.
— Sunt cu degetele pe botul lui! am strigat triumfătoare. I-am găsit capul!
— Bun, fătucă, bun. Nu-l lăsa din mână!
Alec s-a ghemuit lângă mine neliniștit, bătând ușor iapa cu palma când a
început o nouă contracție. Am strâns din dinți și mi-am sprijinit fruntea de
crupa mătăsoasă în timp ce încheietura îmi era zdrobită de forță. Însă nu i-
am dat drumul până când contracția nu a încetat. Pipăind precaut mai sus,
am găsit arcada și fruntea și creasta micuță a urechii lipite de cap. Așteptând
să mai treacă o contracție, am urmat curba gâtului până la grumaz.
— Are capul întors în spate, am raportat. Dar măcar capul e în direcția
bună!
— Bun.
Jamie, la capul calului, își plimba blând palma de-a lungul gâtului
castaniu.
— Cel mai probabil picioarele sunt îndoite sub piept. Vezi dacă poți
ajunge cu mâna la vreun genunchi.
Am continuat, simțind, bâjbâind până la umăr în întunericul cald al
calului, simțind forța infernală a contracțiilor și ușurarea lor binecuvântată,
luptându-mă orbește să îmi ating țelul. Mă simțeam de parcă nășteam eu
însămi, atât de tare mă chinuiam.
În cele din urmă am atins cu mâna o copită; îi simțeam suprafața rotundă
și muchia ascuțită a curbei încă nefolosite. Urmând instrucțiunile anxioase și
adesea contradictorii ale tovarășilor mei cât de bine puteam, trăgeam și
împingeam, răsucind masa inertă a mânzului, aducând un picior înainte,
împingând un altul în spate, asudând și gemând împreună cu iapa.
Și pe urmă brusc, totul s-a liniștit. O contracție a încetat și mânzul s-a
așezat așa cum trebuie. Am așteptat, fără să fac vreo mișcare, următoarea
contracție. Când a venit, un bot micuț și umed s-a ițit deodată, împingândumi
mâna afară. Nările minuscule s-au înfiorat o clipă, curioase parcă de
această nouă senzație, apoi năsucul s-a făcut nevăzut.
— La următoarea vine!
Alec aproape dansa de fericire, silueta sa artritică săltând în sus și în jos
prin fân.
— Hai, Losgann. Hai, broscuță dulce!
Parcă auzindu-l, iapa a scos un nechezat convulsiv. Crupa i s-a flexat
brusc și mânzul a alunecat lin în fânul curat într-o învălmășeală de picioare
noduroase și urechi clăpăuge.
420