untitled

— Ce…, a început el.
— S-au căsătorit! a spus doamna FitzGibbons, radiind de încântare. Ce
frumos! Le poți da binecuvântarea dumitale, domnule, cât le pregătesc eu o
cameră.
S-a întors și s-a avântat pe scări, lăsând un gol considerabil în mulțime
prin care am văzut chipul acum alb ca varul al lui Laoghaire.
Colum și Jamie vorbeau amândoi în același timp, întrebările și
răspunsurile ciocnindu-se în aer. Începeam să mă trezesc, deși aș exagera
dacă aș spune că îmi revenisem în simțiri.
— Păi, spunea Colum, părând să nu fie întrutotul de acord, dacă ești
însurat, ești însurat. Va trebui să stau de vorbă cu Dougal și cu Ned Gowan
— Vor fi chestiuni legale pe care să le punem la punct. Sunt lucruri care ți
se cuvin în momentul în care te căsătorești, prin termenii stipulați în
contractul de zestre al mamei tale.
L-am simțit îndreptându-se ușor de spate.
— Dacă tot ai amintit, a spus el relaxat, cred că e adevărat. Și unul din
lucrurile care mi se cuvin este o parte din arendele trimestriale de pe
pământurile clanului MacKenzie. Dougal a adus ce a colectat până acum;
poate ai putea să îi spui să pună deoparte ce mi se cuvine când face
socotelile? Acum să mă ierți, unchiule, dar soția mea e obosită.
Și, aruncându-mă într-o poziție mai comodă, s-a întors și a pornit pe scări
în sus.
•
Am traversat camera clătinându-mă, încă nesigură pe picioare și m-am
prăbușit recunoscătoare pe patul cu baldachin uriaș din camera de proaspăt
căsătoriți care se pare că ni se cuvenea. Era moale, tentant și – mulțumită
mereu vigilenței doamnei Fitz – curat. M-am întrebat dacă merita efortul de
a mă ridica și a mă spăla pe față înainte de a ceda în fața dorinței aprinse de
a dormi.
Tocmai eram pe punctul de mă hotărî că nu mă voi trezi decât la sunetul
trâmbiței Arhanghelului Gabriel, când l-am văzut pe Jamie, care nu doar că
își spălase obrajii și mâinile, dar își pieptănase și părul pe deasupra,
îndreptându-se spre ușă.
— Nu vii la culcare? am strigat.
Mă gândeam că trebuie să fie cel puțin la fel de obosit ca mine, chiar dacă
probabil nu la fel de crispat de la statul în șa.
— Vin imediat, englezoaico. Am o mică problemă de rezolvat mai întâi.
A ieșit, lăsându-mă cu ochii la ușa din stejar și cu o senzație foarte
neplăcută în coșul pieptului. Îmi aminteam privirea de anticipație fericită de
pe chipul lui Laoghaire când apăruse de după colț, auzind vocea lui Jamie și
363