untitled

— Și desigur ești mare și ești neîndemânatică, a zâmbit Jenny strâmb,
frecându-și coapsa, acolo unde se lovise mai devreme de masă. Ocupi mai
mult spațiu decât ești obișnuită. Aici însă, a spus ea, ridicându-și mâinile
protector deasupra abdomenului, simți cel mai puternic, desigur.
A mângâiat umflătura rotundă de parcă ar fi fost mai degrabă pielea
copilașului decât a ei. Privirea lui Ian îi urmărea mâinile în vreme ce se
mișcau de sus în jos peste culmea curbată, peste tot, mângâind pânza cu
mâinile.
— La început, e ca și cum ai fi balonată, a spus ea râzând.
A împins un deget de la picior în burta fratelui ei.
— Chiar acolo – mici bule de aer tremurând prin stomac. Dar mai târziu,
simți copilul mișcându-se și e ca un pește în undiță și pe urmă dispare, ca un
ghiont discret, atât de rapid, încât nici nu știi dacă nu cumva ți s-a părut. Ca
și cum ar fi protestat față de aceste descrieri, companionul ei nevăzut s-a
întors pe toate părțile, făcându-i burta să se ridice într-o parte, apoi în
cealaltă.
— Îmi imaginez că de pe acum știi cu siguranță ce simți, a remarcat Jamie,
urmărind fascinat mișcarea.
— Ah, da, a spus ea așezând o mână pe una din umflături, parcă vrând să
o potolească. Dar dorm, știi, ore întregi. Uneori ți-e și teamă să nu fi pățit
ceva, când nu simți nicio mișcare foarte mult timp. Și pe urmă încerci să îl
trezești…
Mâna ei a împins puțin într-o parte și a fost imediat răsplătită cu o
împunsătură zdravănă în direcția opusă.
— … și atunci ești fericită că lovește din nou. Dar nu e doar copilul în sine.
Aproape de sfârșit, ești umflată toată. Nu doare… doar că ești atât de coaptă
încât crezi că o să explodezi. E ca și cum ai vrea să fii mângâiată foarte ușor
peste tot.
Jenny nu se mai uita la mine. Privirea ei se îndreptase spre soțul ei și
știam că nu mai era conștientă de prezența mea sau a fratelui ei. Între ea și
Ian era un aer de intimitate, ca și cum povestea aceasta era adesea spusă,
dar nu se plictiseau niciodată.
Vocea ei acum era abia auzită și mâinile i s-au ridicat din nou spre sânii
umflați și ademenitori pe sub corsajul ușor.
— Și cam prin ultima lună începe să apară laptele. Simți cum te umpli,
puțin câte puțin, și de fiecare dată când simți puțin lapte, copilul se mișcă. Și
apoi deodată, totul devine rotund și tare. Nu simți nicio durere, a spus ea
coborându-și din nou palmele spre abdomen, dar ți se pare că rămâi fără aer
și pe urmă sânii te furnică de parcă or să explodeze dacă nu sunt supți.
540