untitled

privirea de uimire mânioasă care a înlocuit-o când m-a văzut cuibărită în
brațele lui. Îmi aminteam încordarea fugară a brațelor lui când a văzut-o și
îmi doream cu ardoare să fi putut în acea clipă să văd chipul lui Jamie. M-am
gândit că probabil se dusese acum, fără să se odihnească, dar spălat și
pieptănat, să o găsească pe fată și să îi spună că se căsătorise. Dacă i-aș fi
putut vedea chipul, cel puțin mi-aș fi făcut o idee despre ce avea să îi spună.
Absorbită de evenimentele ultimei luni, uitasem cu totul de fată – și ce ar
putea însemna ea pentru Jamie sau el pentru ea. În mod cert, mă gândisem
la ea când chestiunea căsătoriei noastre grăbite se pusese pentru prima dată
și pe urmă Jamie nu dăduse niciun semn că ea ar fi constituit un impediment
pentru el. Dar, desigur, dacă tatăl ei nu îi permitea să se căsătorească cu un
proscris – și dacă Jamie avea nevoie de o soție pentru a pune mâna pe partea
lui din arendele clanului MacKenzie, în acest caz, o soție e la fel de bună ca
oricare alta și el fără îndoială avea să accepte orice îi cădea în mână.
Credeam că îl cunosc destul de bine pe Jamie acum pentru a ști că avea un
profund simț practic, așa cum e și firesc la un bărbat care și-a petrecut
ultimii ani din viață ascunzându-se. Nu va fi înduplecat, m-am gândit eu, în
hotărârile sale, de sentimente sau de drăgălășenia unor obraji ca petalele de
trandafir și sau a unor bucle precum aurul lichid. Dar asta nu însemna că
sentimentul sau atracția nu exista.
La urma urmelor era acea scenă pe care o surprinsesem în alcov, când
Jamie o ținea pe fată pe genunchi și o săruta cu patimă (Am ținut femei în
brațe înainte, mi-am amintit vocea lui, care mi-au făcut inima să-mi bată și
răsuflarea să mi se gâtuie…). Am băgat de seamă că pumnii îmi erau
încleștați, strângând pătura cu verde și galben. I-am dat drumul și mi-am
șters palmele de fustă, dându-mi seama în timp ce făceam asta cât de
murdare erau, unsuroase cu mizeria de două zile de ținut frâiele, în care nu
avusesem răgazul să le spăl. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ligheanul
cu apă, uitând de oboseală. Mi-am dat seama, cu o oarecare mirare, că îmi
displăcea profund când îmi aminteam cum o săruta Jamie pe Laoghaire. Îmi
aminteam și ce spusese el despre acea întâmplare: E mai bine să te
căsătorești decât să arzi. Și pe mine mă ardea rău atunci. Am simțit și eu cum
ard, sângele năvălindu-mi în obraji când mi-am amintit efectul pe care îl
aveau sărutările lui Jamie pe buzele mele. Ardeam, într-adevăr.
Mi-am dat cu apă pe față, stropindu-mă din belșug, încercând să alung
sentimentul. Nu puteam avea nicio pretenție la afecțiunea lui Jamie, mi-am
amintit sever. Mă căsătorisem cu el din necesitate. Și el se căsătorise cu mine
din propriile lui motive, unul din ele fiind dorința recunoscută fățiș de a
scăpa de virginitate.
364