untitled

Mi-am întors capul pentru a-l privi din nou; mișcarea mi-a adus urechea
lângă degetele lui și a început să îmi mângâie ușor pielea din jurul ei. Îmi
venea să îmi arcuiesc spatele și să torc ca o pisică. Mi-am reprimat impulsul,
totuși, ca să aflu ce intenționa să facă.
— Un mesager al lui Colum, a spus el. Nu credea că o să ne găsească aici,
dar a trecut pe lângă Dougal pe drum din întâmplare. Dougal trebuie să se
întoarcă imediat la Leoch, să-l lase pe Ned Gowan să se descurce cu restul
arendelor. Dougal crede că ar trebui să ne întoarcem cu el.
— Înapoi la Leoch?
Nu era în Franța, dar nici nu era cu mult mai bine.
— De ce?
— La castel se așteaptă în scurt timp sosirea unui musafir, un nobil
englez care a mai avut afaceri cu Colum înainte. E o persoană influentă și ar
putea fi convins să facă ceva pentru mine. Nu am fost acuzat sau condamnat
pentru crimă. El ar putea să îmi anuleze condamnarea și să aranjeze să fiu
amnistiat. E cumva anapoda să fiu iertat pentru o faptă pe care nu am comiso,
a rânjit el strâmb, dar e mai bine decât să fiu spânzurat.
— Da, e adevărat.
Punctul se mișca. Mi-am mijit ochii, încercând să mă concentrez pe el.
— Ce nobil englez?
— Ducele de Sandringham
Am țâșnit în sus, scoțând un țipăt.
— Ce s-a întâmplat, englezoaico? a întrebat Jamie, alarmat.
Am întins un deget tremurător spre punctul negru care acum o luase la
deal pe piciorul lui Jamie, într-un ritm lent, dar determinat.
— Ce e asta?!
Jamie s-a uitat la el și l-a aruncat cu o pocnitură de unghie.
— Ah, asta? E o ploșniță de pat, englezoaico. N-ai de ce să…
A fost întrerupt de ridicarea mea bruscă. La cuvântul „ploșniță” am țâșnit
de sub cearșafuri și m-am oprit în picioare lipită de perete, cât mai departe
de cuibul de gângănii care era acum patul nostru. Jamie m-a măsurat cu o
privire apreciativă.
— Porc spinos agitat spuneai? a întrebat.
Și-a lăsat capul într-o parte, cercetându-mă curios.
— Mmm, a spus, trecându-și o mână peste cap, încercând să își
netezească părul. Agitat, cel puțin. Iar tu ești un titirez neastâmpărat când te
trezești, asta e sigur.
S-a rostogolit spre mine, întinzând un braț.
— Hai încoace, buburuza mea mică. Nu plecăm până la apusul soarelui.
Dacă tot nu dormim…
361