untitled

442
Împingând ușa, am văzut-o pe Geilie stând într-un fotoliu confortabil, cu
picioarele pe masă. Băuse; pe masă erau o carafă și un pahar, iar în cameră
plutea un miros puternic de brandy. A părut surprinsă văzându-mă, dar a
încercat să se ridice în picioare, zâmbind. Privirea îi era ușor încețoșată sau
așa mi s-a părut, dar părea destul de sănătoasă.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat. Nu ești bolnavă?
S-a holbat la mine, uluită.
— Bolnavă? Eu? Nu. Servitorii au plecat cu toții și nu e nimic de mâncare
în casă, dar brandy este din belșug. Vrei și dumneata o picătură?
S-a întors spre carafă, însă am apucat-o de mânecă.
— Nu ai trimis dumneata după mine?
— Nu, a răspuns privindu-mă cu ochii mari de uimire.
— Dar atunci de ce…
Întrebarea mi-a fost întreruptă de zgomotul de afară. Un murmur
îndepărtat, un soi de tumult. Îl mai auzisem înainte, din aceeași cameră, și
palmele au început să îmi transpire la gândul că va trebui să înfrunt gloata
care producea acel murmur.
Mi-am șters mâinile de poalele rochiei. Tumultul se apropia și nu mai era
nici timp și nici nevoie să mai pun întrebări.
25. VRĂJITOAREA TREBUIE SĂ MOARĂ
Umerii înveșmântați în zdrențe din fața mea s-au dat la o parte în
întuneric. Cotul mi s-a lovit de un lemn cu o bufnitură care mi-a amorțit osul
când am fost îmbrâncită cu asprime peste un fel de prag și am căzut cu capul
înainte peste o masă neagră și împuțită, vie, pe care se furișau forme
nevăzute. Am țipat și am lovit cu picioarele încercând să mă eliberez din
încovrigarea nenumăratelor piciorușe agitate și de atacul unei siluete mai
mari care a chițăit și s-a lovit cu putere de una din coapsele mele.
Am reușit să mă rostogolesc într-o parte, deși doar la câțiva metri mai
încolo m-am lovit de un perete din pământ care mi-a trimis o cascadă de
murdărie peste cap. M-am ghemuit cât mai aproape de perete am putut,
încercând să îmi suprim respirația șuierătoare pentru a putea auzi ce animal
era prins în această groapă împreună cu mine. Era masiv, respirând răgușit,
însă nu horcăia. Un porc, poate?
— Cine e acolo? a venit o voce din bezna infernală, părând speriată însă
puternică și sfidătoare. Claire, tu ești?
— Geilie!