untitled

— Distractiv, nu? am întrebat. Ți-a mai spus cineva vreodată că ai un simț
al umorului foarte bizar, Jamie?
Am bâjbâit pe sub pături să îi găsesc mâna, apoi am renunțat și le-am
împins înapoi. Jamie a început să mă mângâie pe spate și m-am cuibărit mai
aproape de el, scoțând mici sunete de plăcere.
— Unchiul tău nu te bătea, atunci când trebuia? a întrebat el curios.
M-am străduit să nu râd.
— Doamne, nu! Ar fi fost oripilat de gândul ăsta. Unchiul Lamb nu credea
că bătaia e ruptă din rai – era de părere că trebuie să vorbești cu copiii, ca și
cu adulții.
Jamie a emis un sunet scoțian din gât, indicând dispreț pentru o
asemenea idee.
— Asta e cauza caracterului tău deficitar, fără îndoială, a spus el, bătândumă
ușor cu palma peste fund. Insuficientă disciplină în anii de formare.
— Ce defecte ale caracterului meu? am întrebat.
Lumina lunii era destul de puternică încât să îi văd zâmbetul larg.
— Vrei să ți le enumăr pe toate?
— Nu, am răspuns înfigându-i un cot în coaste. Spune-mi despre tatăl tău.
Câți ani aveai atunci? am întrebat.
— Ah, treisprezece, poate paisprezece. Înalt, slăbănog și plin de coșuri.
Nu îmi amintesc de ce eram bătut; în perioada aceea era mai degrabă din
cauză că spuneam ceva nepotrivit decât din pricina vreunei boacăne. Îmi
amintesc doar că amândoi fierbeam de furie. Aceea a fost una din ocaziile în
care i-a făcut plăcere să mă bată.
M-a tras lângă el și m-a strâns mai aproape pe umărul lui, încolăcindu-și
brațul în jurul meu. I-am mângâiat abdomenul plat, jucându-mă cu buricul
lui.
— Stai cuminte, că mă gâdili. Vrei să auzi sau nu?
— Ah, vreau să aud. Dacă vreodată vom avea copii… tu o să discuți cu ei
sau o să-i bați?
Inima îmi galopa la acest gând, însă nu era niciun semn deocamdată că
această discuție avea să depășească stadiul academic. Mâna lui a prins-o pe a
mea, ținând-o nemișcată peste burtă.
— Asta e simplu. Tu vorbești cu ei și, când termini, eu îi scot afară și îi bat.
— Am crezut că îți plac copiii.
— Îmi plac. Și tatăl meu mă plăcea, când nu eram idiot. Și mă iubea…
suficient de mult încât să mă bată de să-mi sune apa în cap când eram idiot.
M-am întors pe burtă.
— Prea bine, atunci. Povestește-mi.
535