untitled

Am dus batista îmbibată de apă la piept și am stors-o, producând un efect
asemănător.
Dougal a rămas tăcut câteva minute, privind cu interes abluțiunile mele
întâmplătoare.
— Ai văzut spatele lui Jack, a spus el deodată.
— Nu prea am avut încotro, am răspuns cu o oarecare răceală.
Renunțasem să mă mai întreb ce urmărea cu aceste întrebări fără o
legătură aparentă între ele. Probabil că, atunci când va fi pregătit, îmi va
spune.
— Vrei să mă întrebi dacă știu că Randall a făcut-o? Sau mă rog,
dumneata știai că el a făcut-o?
— Da, știam asta prea bine, a răspuns el, măsurându-mă calm cu privirea,
dar nu știam că dumneata știi.
Am ridicat din umeri, sugerând că ceea ce știam sau nu știam nu îl privea
pe el.
— Eram acolo, știi? a întrebat el, ca și cum am fi vorbit despre lucruri
banale.
— Unde?
— La Fortul William. Aveam ceva treabă, cu garnizoana. Funcționarul de
acolo știa că sunt rudă cu Jamie și mi-a trimis vorbă că l-au arestat. Așa că
m-am dus să văd ce pot face pentru el.
— Se pare că nu s-a putut face mare lucru, am spus, ușor sarcastic.
— Din păcate, nu, a răspuns Dougal, ridicând din umeri. Dacă la comandă
ar fi fost un simplu sergent-major, l-aș fi putut salva pe Jamie, cel puțin de la
a doua biciuire, dar s-a întâmplat că tocmai fusese numit comandant
Randall. El nu mă cunoștea și n-a vrut să asculte ce aveam de spus. La
vremea aceea am crezut că face asta doar ca să dea un exemplu cu Jamie, să
le arate tuturor de la bun început că sub comanda lui pedepsele vor fi aspre.
A bătut ușor cu degetele în sabia scurtă pe care o purta la cingătoare.
— E un principiu destul de sănătos, atunci când ai în subordine bărbați.
Înainte de orice, trebuie să le câștigi respectul. Și dacă nu le poți câștiga
respectul, câștigă-le frica.
Mi-am amintit de expresia de pe chipul caporalului lui Randall și m-am
gândit că știam ce alesese căpitanul.
Ochii adânciți în orbite ai lui Dougal mă priveau cu interes.
— Deci știai că Randall a făcut-o. Jamie ți-a povestit?
— Puțin, am răspuns precaut.
— Înseamnă că are încredere în dumneata, a răspuns el gânditor. În
general nu vorbește cu nimeni despre asta.
— Chiar mă mir că nu povestește întregii lumi! am exclamat, enervată.
208