untitled

L-a lăsat pe Jamie în brațele mele și s-a îndreptat spre masă, unde erau o
bucată de pânză și o carafă cu apă.
Jamie încă tremura și chipul îi strălucea de transpirație. Ochii îi erau
închiși și respira greoi, scoțând un zgomot înecat, răgușit. Călugărul s-a
așezat lângă mine și a început să îi tamponeze fața cu o mână blândă,
netezindu-i părul greu și ud de pe tâmple.
— Dumneata trebuie să fii soția lui, desigur, mi-a spus. Cred că se va simți
imediat mai bine.
Tremuratul a început într-adevăr să se liniștească în câteva minute și
Jamie a deschis ochii cu un oftat.
— Sunt bine, a spus el. Claire, sunt bine, dar, pentru Dumnezeu, scapă-mă
de putoarea asta!
Abia atunci am simțit parfumul din cameră, o mireasmă florală, iute, un
parfum atât de comun, încât nici nu îl băgasem de seamă.
Lavandă. Un miros de săpunuri și ape de toaletă. Ultima dată îl simțisem
în carcera închisorii Wentworth. Hainele sau trupul căpitanului Jonathan
Randall miroseau a lavandă.
Sursa mirosului era o cupă metalică mică plină cu ulei cu parfum floral,
suspendată de o bază grea din fier cu trandafiri și atârnată deasupra flăcării
unei lumânări. Menit să calmeze spiritul, nu avea efectul evident scontat.
Jamie respira mai ușor, stând în capul oaselor de unul singur și ținând în
mână cupa cu apă pe care i-o dăduse călugărul. Însă chipul îi era încă palid și
colțul gurii îi tresărea neliniștit.
Am făcut semn din cap franciscanului să facă precum îi ceruse Jamie și
călugărul a acoperit îndată cupa cu ulei fierbinte cu un prosop împăturit,
apoi a scos-o pe coridor. Jamie a slobozit un oftat lung de ușurare, apoi s-a
strâmbat din cauza durerii de coaste.
— Ți-ai deschis puțin rănile de la spate, am spus, întorcându-l ușor
pentru a umbla la bandaje. Însă nu e foarte grav.
— Știu. Trebuie să mă fi întors pe spate în timpul somnului.
Pătura groasă care trebuia să îl țină culcat pe o parte alunecase pe podea.
Am ridicat-o și am așezat-o pe pat lângă el.
— Din cauza asta cred că am visat. Am visat că eram biciuit.
S-a scuturat, a sorbit o gură de apă, apoi mi-a întins cupa.
— Aș avea nevoie de ceva mai tare, dacă ai la îndemână.
Parcă auzindu-l, călugărul nostru serviabil a intrat pe ușă cu o carafă de
vin într-o mână și un flacon micuț cu sirop de mac în cealaltă.
— Alcool sau opiu? l-a întrebat pe Jamie cu un zâmbet, ridicând ambele
băuturi. Alege-ți calea spre uitare.
663