untitled

— Ah, asta. Nu e numele englezesc Roy. Este un alint în galică, după
culoarea părului meu. Cuvântul ruadh înseamnă „roșu”. A trebuit să îmi
spună pe litere cuvântul și să îl pronunțe de câteva ori înainte de a remarca
vreo deosebire.
— Pentru mine sună la fel, „roy”, am spus, dând din cap.
Jamie și-a luat geanta și a început să vâre înapoi nimicurile care căzuseră
atunci când scosese perlele. Găsind o ață de pescuit încâlcită, a răsturnat
întregul conținut al genții în pat. A început să rearanjeze totul, desfăcând cu
calm bucățile de ață și de sfoară, găsind cârlige de pescuit și înfigându-le în
bucata de plută în care se odihneau de obicei. M-am mutat pe pat și am
început să inspectez grămada de obiecte.
— Nu am mai văzut atâtea prostii în viața mea, am remarcat. Ești ca o
coțofană care fură toate prostiile mici și strălucitoare.
— Nu sunt prostii, a răspuns el, ofensat. Fiecare obiect de aici este
folositor.
— Da, ața de pescuit și cârligele. Și sfoara pentru capcane. Și, cu
indulgență, lâna și gloanțele pentru pistol – mai ai câte un pistol din când în
când cu tine. Și șarpele mic pe care ți l-a dat Willie, înțeleg asta. Dar pietrele?
Și o cochilie de melc? Și un ciob de sticlă? Și…
M-am aplecat mai aproape să inspectez o masă întunecată și păroasă.
— Ce e… spune-mi că mă înșel! Jamie, de ce Dumnezeu ai în geantă un
picior uscat de cârtiță?
— Împotriva reumatismului, bineînțeles.
A înșfăcat obiectul de sub nasul meu și l-a îndesat din nou în pielea de
bursuc.
— Ah, bineînțeles, am încuviințat, privindu-l cu interes.
Chipul îi era ușor îmbujorat de rușine.
— Trebuie să funcționeze; nu-ți trosnește niciun oscior.
Am ridicat o mică Biblie din grămada rămasă pe pat și am răsfoit-o în
timp ce el își îndesa înapoi în geantă restul comorii.
— „Alexander William Roderick MacGregor”, am citit cu glas tare numele
de pe forzaț. Mi-ai zis că ai o datorie față de el, Jamie. Ce ai vrut să spui cu
asta?
— Ah, asta.
S-a așezat lângă mine pe pat, a luat cărticica și i-a dat ușor paginile.
— Ți-am spus că a fost a unui prizonier care a murit la Fortul William,
nu?
— Da.
— Eu nu l-am cunoscut pe băiat, murise cu o lună înainte ca eu să ajung
acolo. Dar doctorul care mi-a dat-o mi-a povestit despre el în timp ce îmi
546