untitled

Mi-am dat seama că Jenny mă privea întrebător, și i-am răspuns dând din
cap. Am rămas împreună, măcar acum, de aceeași parte a acestei linii
sinistre și arbitrare.
Ne-am oprit în vârful dealului, Murtagh o pată întunecată lângă focul de
dedesubt. Jenny a scotocit o clipă în buzunarul lateral al fustei, apoi mi-a
vârât în palmă un săculeț de piele spălăcită.
— Banii din arende, primiți la pătrar, a spus ea. S-ar putea să aveți nevoie
de ei.
Am încercat să îi dau banii înapoi, insistând că Jamie nu ar dori să ia banii
de care era nevoie pentru întreținerea moșiei, însă Jenny nici nu a vrut să
audă. Și în timp ce Janet Fraser avea pe jumătate înălțimea fratelui său, la
încăpățânare nu o întrecea nimeni.
Învinsă, am renunțat în cele din urmă să mai protestez și am băgat banii
între faldurile propriei mele rochii. La insistențele lui Jenny, am luat de
asemenea și micul sgian dhu pe care mi l-a pus în mână.
— Este al lui Ian, dar el mai are unul, a spus ea. Pune-l în partea de sus a
ciorapului, și fixează-l cu jartiera. Poartă-l asupra ta chiar și atunci când
dormi.
S-a oprit o clipă, de parcă ar mai fi vrut să îmi spună ceva. După toate
aparențele, mai era ceva.
— Jamie mi-a spus, a început ea precaut, că s-ar putea… cândva… să îmi
mărturisești ceva. Și mi-a cerut ca, atunci când îmi vei spune, eu să fac ce îmi
ceri. Ai… ceva să îmi spui?
Jamie și cu mine discutasem despre necesitatea de a pregăti Lallybrochul
și pe oamenii săi pentru dezastrul care va urma răscoalei iacobite. Dar la
vremea aceea crezusem că avem timp. Acum nu aveam timp, sau cel mult
câteva minute, în care să îi ofer acestei noi surori care îmi era foarte dragă
suficiente informații care să apere moșia de furtuna care se apropia.
Ocupația de profet este una foarte incomodă, mi-am spus pentru a nu știu
câta oară. Nutream o mare simpatie față de Ieremia și Lamentările lui. De
asemenea, mi-am dat seama de ce Casandra fusese atât de nepopulară. Cu
toate acestea, nu aveam încotro. Pe creasta unui deal scoțian, cu vântul
nopții unei furtuni de toamnă învolburându-mi părul și fustele precum
veșmintele unei banshee, mi-am întors chipul spre cerurile întunecate și m-
am pregătit să profețesc.
— Plantează cartofi, i-am spus.
Gura lui Jenny s-a căscat nițel, apoi și-a încleștat fălcile și a înclinat scurt
din cap.
— Cartofi. Înțeleg. Nu e niciun cartof până la Edinburgh, dar pot să trimit
să ni se aducă. Câți?
575