untitled

Am deschis gura să-i răspund și mi-am dat seama că delicatețea catifelată
a gustului era amăgitoare; vinul era destul de tare pentru a-mi amorți ușor
coardele vocale.
— Min… minunat, am reușit să rostesc.
Colum a încuviințat din cap.
— Da, este cu adevărat o minune. Rhenish! Nu cunoști soiul?
Am dat din cap în timp ce el a plecat carafa peste cupa mea, umplând-o cu
lichidul rozaliu sclipitor. Și-a ridicat cupa ținând-o de picior, rotind-o în fața
ochilor astfel ca flăcările să aprindă scântei purpurii în licoare.
— Dar știi să apreciezi un vin bun, a spus Colum, înclinându-și pocalul
pentru a se bucura la rândul lui de aroma fructată. Dar e ceva natural,
presupun, în familia dumitale, fiind franțuzoaică. Sau pe jumătate
franțuzoaică, aș spune, s-a corectat cu un fulger de zâmbet. Din ce parte a
Franței se trag rudele dumitale?
Am ezitat o clipă, apoi mi-am zis „stai cât mai aproape de adevăr, cât de
mult poți”, și am răspuns.
— Este o legătură mai veche, și una destul de îndepărtată, dar rudele
mele vin din nord, din apropiere de Compiègne.
Am realizat cu o oarecare surprindere în acel moment că rudele mele
chiar erau de undeva de lângă Compiègne. Într-adevăr, nu mă îndepărtasem
de adevăr.
— Ah. Dar nu ai fost niciodată acolo?
Am înclinat cupa, scuturând din cap. Am închis ochii și am inspirat adânc,
desfătându-mă cu parfumul vinului.
— Nu, am răspuns cu ochii încă închiși. Nici nu am întâlnit vreo rudă până
acum.
Deschizând ochii, l-am găsit privindu-mă îndeaproape.
— Dar ți-am povestit deja.
El a încuviințat, netulburat.
— Da, mi-ai povestit.
Ochii lui erau de un cenușiu blând, conturați în negrul genelor dese. Un
bărbat foarte atrăgător, Colum MacKenzie, cel puțin până la mijloc. Privirea
mi-a alunecat pe lângă el spre un grup ce stătea aproape de foc, unde am
zărit-o pe soția lui, Letitia, însoțită de câteva doamne, absorbită într-o
conversație animată cu Dougal MacKenzie. Un bărbat de asemenea foarte
atrăgător, din cap până în picioare.
Mi-am îndreptat din nou atenția spre Colum și l-am surprins privind
pierdut spre una din decorațiunile atârnate pe perete.
— Și, ți-am spus și că aș dori să îmi continui călătoria spre Franța cât mai
curând posibil, am rostit abrupt, întrerupându-i momentul de neatenție.
126