untitled

— Așa crezi tu, am răspuns cu răceală, încercând să mă eliberez din
strânsoarea lui.
Jamie a dat bice calului și am pornit din nou la drum. Bărbații erau într-o
dispoziție aprig de bună după bătălie și toată lumea râdea și glumea. Rolul
meu minor în zădărnicirea ambuscadei a fost lăudat îndelung și s-au rostit
toasturi în cinstea mea și s-au băut din ploștile pe care le duceau cu ei câțiva
dintre ei.
Mi s-a oferit și mie de câteva ori să beau, însă am refuzat la început pe
motivul că îmi era și așa destul de greu să mă țin în șa. Din discuțiile lor, am
înțeles că luptaseră împotriva unui pluton mic de vreo zece soldați englezi,
înarmați cu muschete și săbii.
Cineva i-a întins o ploscă lui Jamie. Când a început să bea, am simțit
mirosul fierbinte, arzător al lichidului. Nu îmi era deloc sete, însă aroma
discretă de miere mi-a amintit că îmi era foarte foame de ceva vreme.
Stomacul meu a protestat față de această neglijență, scoțând neobrăzat un
chiorăit puternic.
— I-auzi, Jamie, băiatule, ți-e foame, hai? Sau poate ai un cimpoi cu tine? a
strigat Rupert, confundând sursa sunetului.
— Aș mânca un cimpoi, dacă l-aș avea, cred, a strigat Jamie, luând galant
asupra lui vina.
O clipă mai târziu, o mână cu o ploscă s-a strecurat din nou pe sub nasul
meu.
— Ia o înghițitură mică, mi-a șoptit el. N-o să-ți umple burta, dar o să te
facă să mai uiți de foame.
Și de multe alte lucruri, speram eu. Am înclinat plosca și am înghițit.
•
Escorta mea avusese dreptate; whisky-ul a aprins un foc călduț ce ardea
confortabil în stomacul meu, amorțindu-mi durerile foamei. Am reușit să
parcurgem câțiva kilometri fără alte incidente, făcând cu rândul la hățuri și
la ploscă. În apropierea unui bordei părăginit însă, respirația tovarășului
meu s-a schimbat treptat într-un horcăit neregulat. Balansul nostru precar,
care până atunci constase într-un legănat țeapăn, a devenit haotic. Eram
confuză; dacă eu nu eram beată, părea destul de improbabil ca Jamie să fie.
— Opriți! Ajutor! am strigat. Cade din șa!
Mi-am amintit de ultima mea coborâre din șa fără avertisment și nu
voiam să repet performanța.
Siluetele întunecate s-au întors și s-au înghesuit în jurul nostru cu un
murmur confuz de voci. Jamie a alunecat cu capul înainte ca un sac de
cartofi, aterizând, spre norocul lui, în brațele cuiva. Ceilalți au descălecat
imediat și l-au așezat pe iarbă până când am reușit și eu să descalec.
69