untitled

a așezat pe iarba udă, cu picioarele depărtate, cu capul dat pe spate. Când l-
am văzut scoțându-și limba pentru a prinde picăturile de ploaie, am pus o
mână pe umărul lui Colum.
— Este bine, i-am spus. Doar a rămas fără aer.
Colum a închis ochii și a răsuflat adânc, trupul prăbușindu-i-se odată cu
eliberarea tensiunii. L-am privit, compătimindu-l.
— Îl iubești la fel de mult ca și cum ar fi propriul tău fiu, nu-i așa? l-am
întrebat.
Ochii cenușii m-au străpuns deodată cu o privire în care se citea o panică
teribilă. Pentru o clipă, nu s-a auzit decât ticăitul ceasului de sticlă de pe raft.
Apoi o picătură de ploaie s-a rostogolit pe nasul lui Colum, rămânând
agățată de vârf. Am întins mâna involuntar să o șterg cu batista mea și
tensiunea de pe chipul său s-a risipit.
— Da, a răspuns simplu.
•
În cele din urmă i-am povestit lui Jamie doar despre intenția lui Colum de
a-l trimite la vânătoare cu ducele. Mă convinsesem că sentimentele lui față
de Laoghaire erau doar unele de prietenie cavalerească, dar nu știam cum ar
putea reacționa dacă ar afla că unchiul său o sedusese pe fată și o lăsase
însărcinată. Din câte înțelesesem, Colum nu dorea să apeleze la serviciile lui
Geillis Duncan; m-am întrebat dacă fata urma să se căsătorească cu Dougal
sau dacă Colum îi va găsi un alt soț înainte ca sarcina să fie vizibilă. În orice
caz, dacă Jamie și Dougal urmau să stea într-o cabană de vânătoare zile
întregi, m-am gândit că ar fi mai bine dacă umbra lui Laoghaire nu ar bântui
printre ei.
— Hm, a răspuns el gânditor. Merită încercat. Te împrietenești când
vânezi întreaga zi și te întorci și bei whisky lângă foc.
Mi-a terminat de legat rochia la spate și s-a aplecat să îmi sărute repede
umărul.
— Îmi pare rău că te părăsesc, englezoaico, dar poate e cel mai bine așa.
— Nu-ți face griji în privința mea, i-am răspuns.
Nu realizasem înainte că plecarea lui va însemna să mă lase singură la
castel și gândul acesta îmi dădea o stare de nervozitate. Dar eram hotărâtă
să mă descurc, dacă asta l-ar ajuta.
— Ești gata de cină? a întrebat el.
Mâna lui îmi mângâia talia și m-am întors spre el.
— Mmm, a spus el un moment mai târziu. Mi-ar plăcea să rabd de foame.
— Dar mie nu mi-ar plăcea, i-am răspuns. Va trebui să mai ai puțintică
răbdare.
•
411