untitled

— Dar cum ai reușit? am întrebat.
După ce îmi revenisem din oroarea procesului de vrăjitorie, mă
întrebasem adesea cum primiseră cei de la castel arestarea mea
intempestivă și evadarea.
— Sper că nu ai avut probleme.
— Ah, nu.
A luat o altă înghițitură sănătoasă, dar a mestecat pe îndelete până când
îmbucătura s-a dus pe gât în jos înainte să îmi răspundă.
— Doamna Fitz le pusese deoparte, adică le împachetase deja într-o cutie.
Întâi m-am dus la ea, înțelegi, că nu știam cum aveam să fiu primit.
— Foarte inteligent. Nu mi-o imaginez pe doamna Fitz începând să strige
după ajutor, am încuviințat.
Turtele se răceau aburind în aerul răcoros și miroseau delicios. Am întins
brațul să iau una, brățările grele din fildeșul mistrețului clincănind la
încheietura mâinii mele. Am văzut privirea lui Murtagh ațintită asupra lor și
le-am așezat astfel încât să vadă capetele din argint gravat.
— Nu-i așa că sunt frumoase? am spus. Jenny mi-a zis că au fost ale
mamei ei.
Ochii lui Murtagh au căzut în castronul cu porridge pe care doamna Crook
i-l trântise fără ceremonie sub nas.
— Ți se potrivesc, a bombănit el. Apoi, întorcându-se la subiectul de
discuție anterior, a spus: Nu, nu ar striga după ajutor dacă m-ar vedea. Am
cunoscut-o bine pe Glenna FitzGibbons acum ceva ani.
— Ah, o iubire demult pierdută de-a dumitale, nu? l-am tachinat,
savurând gândul obraznic cu el îmbrățișând-o pasional pe voinica doamnă
Fitz.
Murtagh m-a străpuns cu o privire severă peste castronul cu porridge.
— Nu a fost vorba de așa ceva și ți-aș fi recunoscător dacă ai păstra
decența când vorbești despre doamna FitzGibbons. Soțul ei a fost fratele
mamei mele. Și era foarte tristă că ai plecat, asta ca să știi.
Mi-am coborât ochii, rușinată, și am întins mâna după miere pentru a-mi
ascunde stinghereala. Vasul din piatră fusese așezat într-un ceaun cu apă
fierbinte pentru a lichefia conținutul și era reconfortant de cald la atingere.
— Îmi pare rău, am spus, turnând lichidul auriu și dulce peste turtă,
atentă să nu dau pe alături. Mă întrebam ce reacție a avut când… când am…
— La început nu și-au dat seama că ai dispărut, a răspuns omulețul pe un
ton degajat, ignorându-mi scuzele. Când nu ai venit la cină și-au închipuit că
ai stat până târziu pe câmpuri și te-ai dus la culcare devreme; ușa dumitale
era închisă. Și a doua zi, când a izbucnit scandalul arestării doamnei Duncan,
nimeni nu s-a gândit să te caute. Nimeni nu a spus un cuvânt despre
550