untitled

— Pe de altă parte, a spus el, vezica o să-mi pocnească în câteva clipe. Mă
întorc repede.
Și-a pus palmele pe spătarul băncii și a sărit agil peste el, dispărând prin
arcada din partea îndepărtată a camerei. Mi-am întors atenția în cealaltă
parte, unde stătea Geillis Duncan, sorbind senină dintr-o cupă de argint cu
bere slabă. Soțul ei, Arthur, stătea la masă cu Colum, după cum se cuvenea
perceptorului comitatului, însă Geilie insistase să se așeze lângă mine,
spunând că nu vrea să se plictisească în timpul mesei ascultând discuțiile
bărbaților.
Ochii înfundați în orbite ai lui Arthur erau pe jumătate închiși,
încercănați, bulbucați și cețoși din cauza vinului și a oboselii. Se lăsa cu
greutate pe antebrațe, cu fălcile atârnându-i, ignorând conversația fraților
MacKenzie de lângă el. În timp ce lumina îmblânzea trăsăturile aspre ale
căpeteniei și ale fratelui său, pe Arthur Duncan îl făcea să pară gras și
bolnav.
— Soțul dumitale nu arată foarte bine, am remarcat. Indigestia lui s-a
agravat?
Simptomele lui erau destul de stranii; nu părea nici ulcer, mi-am spus,
nici cancer – nu cu atâta slănină încă pe oase – poate doar gastrită cronică,
după cum insista Geilie.
Ea a aruncat o privire rapidă spre soțul ei înainte de a se întoarce spre
mine ridicând din umeri.
— Ah, se simte destul de bine. Sau oricum, starea nu i s-a înrăutățit. Dar
soțul dumitale?
— Ă-ă, ce e cu soțul meu?
M-a împuns familiar, dar destul de puternic în coaste cu cotul și am băgat
de seamă că și în colțul ei de masă erau înșirate câteva sticle.
— Păi, ce părere ai? Arată la fel de bine gol cum arată îmbrăcat?
— Hmmm…
Căutam un răspuns când și-a întors capul spre intrare.
— Și dumneata care pretindeai că nu îți pasă deloc de el. Femeie
deșteaptă. Jumătate din fetele de la castel te-ar scalpa și, dacă aș fi în locul
dumitale, aș fi mai atentă la ce mănânc.
— La ce mănânc?
Am privit uluită în jos la farfuria mea din lemn, goală cu excepția unei
dâre de untură și a unei cepe fierte singuratice.
— Otravă, mi-a șoptit ea dramatic în ureche, invadându-mi nările cu un
damf puternic de whisky.
379