untitled

lungul râului – pe care o va pierde? Dispariția fără urme are dezavantajele
ei. De fapt, dacă Randall decidea să nu-i trimită vorbă lui Dougal că mă aflam
în grija lui, scoțienii nu aveau cum să știe vreodată unde dispărusem.
— Dacă ar fi știut, a spus căpitanul, arcuind o sprânceană elegant
conturată, probabil ar fi luat deja legătura cu mine. Luând în considerare
„complimentele” pe care mi le-a făcut Dougal MacKenzie cu ocazia ultimei
noastre întâlniri, nu prea cred că mă consideră o companie potrivită pentru
o doamnă. Și clanul MacKenzie pare să creadă că dumneata ești atât de
importantă, încât mai degrabă te-ar adopta ca una de-a lor decât să te vadă
picând în mâinile mele. Nu prea îmi imaginez că ar permite ca dumneata să
întârzii pe la noi, închisă într-o temniță umilitoare.
M-a măsurat cu o privire mustrătoare, înregistrând cel mai mic detaliu al
ținutei mele îmbibate cu apă, părul ciufulit și întreaga mea apariție răvășită.
— Să fiu al naibii dacă înțeleg pentru ce te vor, a confirmat el. Sau, dacă
ești atât de importantă pentru ei, de ce dracu’ te-au lăsat de capul dumitale
să umbli pe coclauri? Credeam că până și barbarii au mai multă grijă de
femeile lor.
O sclipire bruscă i-a aprins privirile.
— Ah, sau poate ai decis să te desparți de ei?
S-a lăsat pe spate, intrigat de această nouă ipoteză.
— Noaptea nunții a fost mai grea decât ai anticipat? a întrebat el. Trebuie
să mărturisesc, am fost oarecum dezamăgit că ai preferat alternativa
căsătoriei cu unul din sălbaticii aceia păroși și pe jumătate despuiați, în locul
unei discuții cu mine. Asta dovedește o mare abnegație, doamnă, și trebuie
să îl felicit pe cel care te-a trimis aici, pentru abilitatea de a stârni o
asemenea inspirație. Dar, a spus el lăsându-se și mai mult pe spate în scaun,
balansând paharul de vin pe genunchi, mă tem că trebuie să insist în a afla
numele angajatorului dumitale. Dacă într-adevăr te-ai despărțit de cei din
clanul MacKenzie, cea mai probabilă supoziție este că ești un agent francez.
Dar al cui?
M-a țintuit cu privirea, precum un șarpe care speră să hipnotizeze o
pasăre. Dar acum aveam destul vin ca să umplu golul din stomac și i-am
răspuns cu aceeași privire.
— Ah, am spus, cu o politețe exagerată, nu știam că sunt inclusă în
conversație! Credeam că te descurci foarte bine doar cu dumneata însuți.
Continuă, rogu-te.
Linia elegantă a buzelor sale s-a strâns ușor și cuta adâncă din colț s-a
adâncit și mai mult, însă nu a spus nimic. Punându-și paharul deoparte, s-a
ridicat și, scoțându-și peruca, s-a îndreptat spre dulap, unde a așezat-o pe
suportul liber. L-am văzut oprindu-se o clipă când a văzut firele de nisip
319