untitled

saxonă să devină vreodată stăpâna Leochului sunt minime, indiferent ce ar
crede membrii clanului despre mine. De asta m-a ales Dougal pe mine să te
iau de nevastă, înțelegi?
A ridicat o sprânceană roșcovană strălucind ca aurul în soarele dimineții.
— Sper că nu l-ai fi preferat pe Rupert, totuși?
— Nu, deloc, am răspuns cu emfază.
Jamie a început să râdă și s-a ridicat, scuturându-și acele de pin de pe kilt.
— Păi, mama mi-a spus că într-o zi o să mă aleagă și pe mine o fată.
A întins mâna, ajutându-mă să mă ridic.
— Eu i-am spus, a continuat el, că parcă bărbatul e cel care trebuie să
aleagă.
— Și ea ce a răspuns? am întrebat.
— Ea și-a dat ochii peste cap și a zis „Ai să vezi tu, cocoșelul meu mic, ai
să vezi tu.” Și am văzut, a încheiat el, râzând.
Și-a ridicat privirea, acolo unde soarele se furișa printre acele de pin,
scăpărând săgeți de aur.
— Și ce zi frumoasă. Hai, englezoaico, te duc la pescuit.
Am urcat în inima dealurilor. De data aceasta, Jamie a pornit spre nord,
peste o îngrămădeală de bolovani și printr-o crevasă, ajungând în capul unei
văi înguste, înverzite, cu pereții de stâncă, plină de murmurul apei unui
izvor în care se vărsau bolborosind și stropind o duzină de mici cascade
repezite printre stânci, alunecând mai departe învolburat de-a lungul
canionului în seria de pârâiașe și iazuri de mai jos.
Ne-am legănat picioarele în apă, mutându-ne de la umbră la soare și
înapoi la umbră pe măsură ce ne înfierbântam, vorbind despre una și despre
alta, însă lucruri lipsite de importanță, amândoi conștienți de cea mai mică
mișcare a celuilalt, amândoi așteptând liniștiți până când norocul ne va
aduce în acel moment în care privirea avea să întârzie și o atingere avea să
invite la mai mult.
Deasupra unui iaz cu pistrui de umbră, Jamie mi-a arătat cum se prind
păstrăvii. Ghemuit pentru a se feri de crengile joase de deasupra capului, a
înaintat pe vine de-a lungul unui prag înalt din piatră, cu brațele în lateral
pentru a-și menține echilibrul. La jumătatea drumului, s-a întors cu mare
grijă pe piatră și a întins brațul, făcându-mi semn să îl urmez.
Aveam deja fustele suflecate, după plimbarea prin tufărișul aspru al
dealului și m-am descurcat destul de bine. Ne-am întins cât eram de lungi pe
piatra răcoroasă, cap lângă cap, cercetând adâncurile apei, crengile de salcie
mângâindu-ne spinările.
— Nu trebuie, a spus Jamie, decât să alegi un loc bun și pe urmă să
aștepți.
258