untitled

Dispoziția generală s-a îmbunătățit și mai mult când Dougal a anunțat că
vom călători doar până la pâlcul de copaci pe care îi vedeam de la marginea
platformei de piatră pe care ne aflam. Acolo puteam să adăpăm și să lăsăm
caii să pască și să ne mai odihnim și noi nițel. Mă întrebam dacă această
schimbare nu îi va afecta lui Jamie planurile în legătură cu misteriosul
Horrocks, însă el nu a părut tulburat de anunțul lui Dougal.
Norii acopereau cerul, însă nu ploua și aerul era călduț. Îndată ce am
instalat din nou tabăra, caii au fost lăsați să pască și toți răniții au fost
verificați din nou, toată lumea a fost lăsată să facă ce poftește, să doarmă în
iarbă, să vâneze, să pescuiască sau doar să își întindă picioarele după câteva
zile petrecute călare.
Eu stăteam sub un copac de vorbă cu Jamie și cu Ned Gowan, când unul
dintre soldați s-a apropiat și a aruncat ceva în poala lui Jamie. Era pumnalul
cu mânerul cu adular.
— E al tău, băiete? a întrebat el. L-am găsit între stânci azi-dimineață.
— Trebuie să îmi fi scăpat, în toată agitația, am răspuns. E totuna; și așa
nu știam ce să fac cu el. Probabil m-aș fi tăiat dacă aș fi încercat să îl folosesc.
Ned l-a cercetat pe Jamie cu o privire mustrătoare peste ochelarii de citit.
— I-ai dat un pumnal și nu ai învățat-o să îl folosească.
— Nu am avut răgazul, în împrejurările de aseară, s-a apărat Jamie. Dar
Ned are dreptate, englezoaico. Ar trebui să înveți cum să folosești armele.
Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla pe drum, după cum ai văzut aseară.
Așadar am mărșăluit până în mijlocul luminișului și am început lecțiile.
Văzându-ne, câțiva dintre bărbați au venit să vadă ce facem și au rămas
pentru a oferi sfaturi. Cât ai clipi aveam deja o jumătate de duzină de
instructori, cu toții certându-se între ei în privința celor mai importante
aspecte ale tehnicii. După o discuție interminabilă, dar amiabilă, toată lumea
a căzut de acord că Rupert era fără îndoială cel mai priceput dintre ei în
mânuirea pumnalelor și el mi-a devenit instructor.
A găsit un loc rezonabil de plat, lipsit de pietre și conuri de pin, în care să
îmi demonstreze arta mânuirii pumnalului.
— Uite, domniță, a spus el, balansând pumnalul pe buricul degetului
mijlociu, odihnindu-se la aproximativ trei centimetri sub mâner. Punctul de
echilibru, de aici trebuie să îl ții, ca să stea confortabil în mână.
Am încercat cu pumnalul meu. Când l-am ținut confortabil, mi-a arătat
diferența dintre a străpunge de sus în jos și a înjunghia de jos în sus.
— În general, tu vrei să îl folosești de jos în sus; de sus în jos e bine doar
atunci când te arunci asupra cuiva, lovindu-l de sus cu o forță considerabilă.
M-a măsurat gânditor, apoi a scuturat din cap.
296