untitled

— Cămașa ta e nițel murdară, flăcăule, a remarcat ea, aplecându-se
pentru a-i întoarce gulerul. Scoate-o de pe tine și o să ți-o spăl înainte să
pleci.
„Murdară” era mult prea puțin spus, dar băiatul s-a dat îndărăt, speriat.
Eu eram însă în spatele lui și la un gest al lui Jenny, l-am apucat de brațe
înainte să o poată lua la fugă.
S-a zbătut și a urlat, însă Jenny și doamna Crook l-au luat cu asalt și între
noi trei am reușit să-i scoatem cămașa soioasă.
— Ah, a oftat Jenny.
Ținea ferm într-o mână capul băiatului și spatele sfrijit era cu totul expus
privirilor noastre. Urme de bici și cruste de răni se înșirau de o parte și de
cealaltă a coloanei noduroase, unele proaspăt vindecate, alte atât de vechi
încât păreau doar umbre palide acoperind coastele proeminente. Jenny l-a
apucat zdravăn pe băiat de ceafă, vorbindu-i pe un ton liniștitor. Și-a înclinat
capul în direcția coridorului, privindu-mă.
— Ar fi bine să îi spui.
Am bătut încet în ușa biroului, ținând în mână o farfurie cu biscuiți de
ovăz unși cu miere drept pretext. La chemarea înfundată a lui Jamie, am
deschis ușa și am intrat. Chipul meu în vreme ce îl serveam pe MacNab
trebuie să fi fost destul de expresiv, căci nu a fost nevoie să vorbesc cu Jamie.
M-a studiat gânditor o clipă, apoi s-a întors din nou spre arendașul său.
— Păi, atunci, Ronnie, cu partea de grâne ne-am înțeles. Însă mai voiam
să discut ceva cu tine. Am înțeles că ai un băiat cuminte pe care îl cheamă
Rabbie și eu am nevoie de un băiat cam de vârsta lui să mă ajute la grajduri.
Ce zici, îl lași să vină aici?
Degetele lungi ale lui Jamie se jucau cu pana de gâscă de pe birou. Ian,
așezat la un birou mai scund într-o parte, și-a rezemat obrazul în palmă,
privindu-l pe MacNab cu vădit interes.
MacNab s-a încruntat mânios. Avea aerul acela furios pe toată lumea a
unui om care nu e beat, dar ar dori să fie.
— Nu, am nevoie de băiat, a răspuns el scurt.
— Mm.
Jamie s-a lăsat pe spate în scaunul său, cu brațele împreunate pe burtă.
— Aș plăti pentru ajutorul lui, desigur.
Bărbatul a mormăit și s-a foit în scaun.
— A venit mama la dumneata, așa-i? Dacă am spus că nu, rămâne nu.
Băiatul e al meu și eu fac ce vreau cu el. Și eu găsesc potrivit să îl păstrez la
plug.
Jamie l-a privit pe MacNab gânditor, apoi și-a întors atenția la catastife,
încheind discuția.
554