untitled

semnătura. Reușisem să pun deoparte aproape zece mii de lire în decursul
ultimilor doi ani.
— Dar pentru ce? am întrebat, cu totul uluită.
— Pentru Scoția.
— Poftim?
Pentru o clipă, am crezut că auzul îmi joacă feste. Apoi am hotărât că una
din noi nu era în toate mințile. Și, având dovada în fața ochilor, nu eram eu
aceea.
— Cum adică, pentru Scoția? am întrebat temătoare, trăgându-mă puțin
mai în spate.
Nu eram sigură cât de instabilă era; poate că sarcina o înnebunise.
— Nu trebuie să îți fie teamă de mine; nu sunt nebună.
Amuzamentul cinic din glasul ei m-a făcut să mă îmbujorez,
recunoscătoare că în întuneric nu se băga de seamă.
— Ah, nu? am spus, înțepată. După cum ai mărturisit, te faci vinovată de
escrocherie, tâlhărie și crimă. Ar fi caritabil să te considere cineva nebună,
pentru că, dacă nu ești…
— Nu sunt nici nebună, nici depravată, a răspuns ea cu voce fermă. Sunt o
patriotă.
Și atunci am înțeles. Am expirat, așteptând un atac de nebunie.
— O iacobită, am spus. Iisuse sfinte, ești o nenorocită de iacobită!
Era. Și asta explica o parte din poveste. De ce Dougal, în general oglinda
opiniilor fratelui său, strângea bani pentru Casa Stuart. Și de ce Geillis
Duncan, atât de bine înzestrată pentru a conduce orice bărbat pe care l-ar fi
dorit la altar, alesese două specimene atât de diferite, precum Arthur
Duncan și Dougal MacKenzie. Unul pentru bani și poziție socială și celălalt
pentru puterea de a influența opinia publică.
— Colum ar fi fost mai bun, a continuat ea. Mare păcat. Necazul lui e și
necazul meu. El ar fi fost cel cu care ar fi trebuit să fiu: singurul bărbat pe
care l-am putut vedea drept perechea mea. Împreună… ah, nu mai contează.
Singurul bărbat pe care l-aș dori și singurul bărbat din lume pe care nu îl pot
atinge cu arma mea.
— Așa că l-ai luat pe Dougal în schimb.
— Ah, da, a răspuns ea, adâncită în gânduri. Un bărbat voinic, cu o
oarecare putere. Cu ceva proprietăți. Cu priză la oameni. Dar în realitate el
nu reprezintă decât picioarele și mădularul – a râs ușor – ale lui Colum
MacKenzie. Colum e cel puternic. Aproape la fel de puternic ca mine.
Tonul ei lăudăros mă călca pe nervi.
— Colum are unele calități pe care dumneata nu le ai, din câte văd eu.
Cum ar fi simțul compasiunii.
449