untitled

În cele din urmă, s-a ridicat, ștergându-și ochii înlăcrimați. A scuturat din
cap, trăgând aer în piept.
— Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat
viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am
omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai
una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în
bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat
vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a
ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
— Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar mie îmi placi așa cum ești. Hai
să mergem.
•
Se făcea târziu… sau devreme, depinde cum priveai și trebuia să
încălecăm, dacă voiam să ajungem la Bargrennan până în zori. Îmi
revenisem destul de bine până acum pentru a suporta să stau în șa, deși
efectele se făceau încă simțite. O parte din drum am călărit într-o tăcere
relaxată. Lăsată cu propriile mele gânduri, mi-am pus întrebarea, pentru
prima dată fără panică, ce se va întâmpla dacă și când voi reuși să găsesc
drumul până la cercul de pietre? Căsătorită cu el din constrângere și
dependentă de el din necesitate, începusem fără îndoială să țin foarte mult
la Jamie.
Însă mai interesante erau, poate, sentimentele lui pentru mine. Mai întâi
fusesem legați prin împrejurări, apoi prin prietenie și în cele din urmă
printr-o pasiune carnală tulburător de profundă, însă el nu făcuse niciodată
nici cea mai mică aluzie la sentimentele pe care le avea pentru mine.
Cu toate astea…
Își riscase viața pentru mine. Măcar atât putea face de dragul
jurământului de căsătorie; mă va proteja, îmi spusese, până la ultima
picătură de sânge și eram convinsă că ăsta era adevărul.
Eram mai impresionată de evenimentele din ultimele douăzeci și patru de
ore acum, după ce îmi dezvăluise pe neașteptate emoțiile sale și viața sa
personală, cu bune și cu rele. Dacă el ținea la mine atât de mult pe cât
credeam eu că ține, cum s-ar simți el dacă eu aș dispărea fără veste? Urmele
disconfortului fizic s-au mai estompat în vreme ce mă luptam cu aceste
gânduri incomode.
Mai aveam cam cinci kilometri până la Bargrennan când Jamie a rupt
deodată tăcerea.
— Nu ți-am povestit cum a murit tatăl meu, a spus el abrupt.
351