untitled

— A fost unul din cei trei bărbați – cu mințile rătăcite, proscriși – care îl
vânau atunci pe Jamie. Fiecare dintre ei i-a acuzat pe ceilalți și a fost
imposibil să aflăm atunci adevărul.
S-a scuturat, mantia de călătorie căzându-i de pe un umăr.
— Acum nu mai contează; doi dintre ei sunt morți, iar al treilea e în
pușcărie. Din altă vină, însă nu e mare diferență, nu crezi?
— Nu, presupun că nu.
Într-un fel, era o ușurare să aflu că nu era un criminal, orice altceva ar fi
fost. Nu avea niciun motiv să mă mintă acum; din câte știa el, eu eram
complet neajutorată. Singură, mă putea obliga să fac ce voia el. Sau cel puțin
așa credeam eu că gândește el. Am prins în mână mânerul pumnalului.
Lumina era slabă în peșteră, însă îl priveam cu mare băgare de seamă și am
putut zări șovăiala pâlpâind o clipă pe chipul său în timp ce își cântărea
următoarea mișcare. A pășit spre mine, cu brațul întins, dar s-a oprit când
m-a văzut tresărind speriată.
— Claire. Dulcea mea Claire.
Vocea îi era moale acum, plimbându-și delicat o mână peste brațul meu,
insinuant. Vasăzică ajunsese la concluzia că seducția era mai eficientă decât
forța.
— Știu de ce îmi vorbești atât de rece și de ce ai o părere atât de proastă
despre mine. Dar tu știi că eu m-aș arunca în foc pentru tine, Claire. E
adevărat… te doresc încă din noaptea aceea la Adunare, când am sărutat
buzele tale dulci.
Două degete i se odihneau ușor pe umărul meu, ridicându-se spre gât.
— Dacă aș fi fost un bărbat liber atunci când te-a amenințat Randall, m-aș
fi însurat cu tine pe loc și l-aș fi trimis pe căpitan în focurile iadului pentru
tine.
Și-a apropiat treptat trupul de al meu, înghesuindu-mă în peretele
peșterii. Degetele i s-au mișcat pe gâtul meu, trasând linia panglicii care îmi
ținea mantia legată. Trebuie să îmi fi văzut chipul atunci, pentru că și-a oprit
avansurile, lăsându-și însă mâna stângă acolo unde era, odihnindu-se ușor
deasupra pulsului rapid care-mi bătea în gât.
— Chiar și așa, a spus el, chiar nutrind aceste sentimente pentru
dumneata – căci nu ți le voi mai ascunde –, chiar și așa, să nu crezi că l-aș
abandona pe Jamie dacă ar mai exista o șansă de a-l salva. Jamie Fraser este
ca și fiul meu!
— Nu chiar, am spus. Ai un fiu. Poate chiar doi, acum?
Degetele de pe gâtul meu și-au întețit apăsarea, doar pentru o clipă, apoi
au căzut.
— Ce vrei să spui?
586