untitled

•
Am sorbit vinul în tăcere o vreme, amândoi simțindu-ne puțin rușinați
după sinceritatea ultimului schimb de cuvinte. Așadar, din câte se părea, îi
puteam oferi ceva. Sincer vorbind, nu puteam spune că acest gând nu îmi
trecuse prin minte chiar înainte de a ne afla în această situație absurdă. Era
un tânăr foarte atrăgător. Și fusese un moment, chiar după sosirea mea la
castel, când mă ținuse în poala lui și…
Mi-am golit paharul până la ultima picătură. Apoi am bătut din nou cu
palma pe pat.
— Vino aici lângă mine, am spus. Și – căutând un subiect de conversație
neutru pentru a mai diminua din stânjeneala apropierii fizice – și
povestește-mi despre familia ta. Unde ai crescut?
Patul s-a lăsat în jos sub greutatea lui și mi-am impus să nu mă
rostogolesc spre el. S-a așezat atât de aproape de mine încât mâneca de la
cămașă îmi atingea brațul. Mi-am pus palma desfăcută pe coapsă, relaxată.
El a luat-o firesc într-a lui când s-a așezat și amândoi ne-am rezemat de
perete, fără a coborî privirile, însă conștienți de atingerea noastră de parcă
fusesem sudați împreună.
— Ah, păi, de unde să încep?
Și-a pus picioarele mari pe taburet, încrucișându-și gleznele. Cu un
oarecare amuzament, am recunoscut scoțianul care se așază pentru o
disecție relaxată a încrengăturilor de familie și a relațiilor de clan care
formează decorul pentru aproape orice eveniment important al Highlands.
Frank și cu mine petrecusem o seară în cârciuma din sat, ascultând o
conversație între doi bătrâni excentrici, în care responsabilitatea demolării
recente a unui hambar străvechi fusese pusă pe seama unei dispute locale
întortocheate care data, din câte înțelesesem, din 1790. Cu un soi de uimire
cu care începusem să mă obișnuiesc, mi-am dat seama că acea dispută
despre care îmi aminteam și ale cărei origini le considerasem pierdute în
negura vremurilor, nici măcar nu începuse. Suprimând învălmășeala pe care
această realizare o stârnise în mintea mea, m-am străduit să-mi îndrept
atenția spre ce spunea Jamie.
— Tatăl meu era un Frazer, desigur, și era fratele mai mic și dinspre tată
al actualului stăpân al Lovatului. Mama mea însă era o MacKenzie. Știi deja
că Dougal și Colum sunt unchii mei.
Am încuviințat din cap. Asemănarea era destul de evidentă, în ciuda
diferenței de ten. Pomeții largi și nasul lung, drept și ascuțit, erau în mod
evident o moștenire a clanului MacKenzie.
— Da, păi, mama mea era sora lor și mai erau încă două surori în afară de
ea. Mătușa mea Janet a murit, ca și mama mea, dar mătușa mea Jocasta s-a
236