untitled

— Ah, soțul dumitale?
Expresia de admirație batjocoritoare s-a mai diminuat puțin, însă nu a
dispărut cu totul.
— Și, mă rog, care e numele soțului? Și unde e? Și de ce îi îngăduie soției
să umble singură prin pădurile pustii aproape dezbrăcată?
Îmi deconectasem acea parte a minții care se zbătea încercând să
înțeleagă ceva din întâmplările acelei după-amiezi. Acum reușise să se
elibereze suficient de mult, încât să îmi spună că, oricât de absurdă ar fi
situația, dacă i-aș dezvălui bărbatului numele de familie al lui Frank, același
cu al lui, nu aș face decât să am și mai multe necazuri. Refuzând așadar să îi
răspund, am încercat să mă strecor pe lângă el. Însă unul din brațele sale
musculoase mi-a blocat trecerea, în timp ce mâna cealaltă s-a întins să mă
cuprindă.
Deasupra noastră s-a auzit deodată un vâjâit urmat imediat de o ceață
înaintea ochilor mei și de o bufnitură înfundată. Căpitanul Randall era la
pământ la picioarele mele, sub ceea ce părea o masă de zdrențe vechi,
răsuflând din greu. Un pumn cafeniu și puternic a răsărit din grămadă și a
coborât fulgerător cu o forță impresionantă peste ceea ce cu siguranță
trebuie să fi fost un obstacol osos, după pârâitul care s-a auzit în următoarea
clipă. Picioarele agitate ale căpitanului, încălțate cu cizme înalte din piele
maro lustruită, s-au liniștit dintr-odată.
M-am trezit holbându-mă într-o pereche de ochi negri ageri. Mâna
vânjoasă care abătuse temporar atențiile nedorite ale căpitanului era
strânsă ca o menghină de antebrațul meu.
— Cine naiba mai ești și tu? am întrebat uimită.
Salvatorul meu, dacă îl puteam numi astfel, era cu câțiva centimetri mai
scund decât mine și slăbănog, însă brațele goale, proeminente, erau toate
numai mușchi ce ieșeau din cămașa zdrențuită, dând impresia că trupul lui
părea a fi construit dintr-un material elastic precum arcurile de pat. Nu era
nicio frumusețe, cu obrazul ciupit de vărsat, fruntea îngustă și maxilarele
lăsate.
— Pe aici.
M-a tras de braț, iar eu, uluită de viteza cu care se petrecuseră ultimele
evenimente, l-am urmat ascultătoare.
Noul meu tovarăș și-a făcut loc agil prin desișul cu anini, a cotit brusc pe
lângă un bolovan uriaș și ne-am trezit deodată pe o cărare. Deși era
acoperită cu ierburi înalte și tufe de grozamă și atât de șerpuită încât nu era
niciodată vizibilă pe o porțiune de mai mult de doi metri, nu încăpea nicio
îndoială că ne aflam pe o potecă ce ducea pieptiș spre culmea unui deal.
53