untitled

Ignorând privirile uluite ale celor doi MacRannoch, am îngenuncheat
lângă ceea ce mai rămăsese din soțul meu, l-am acoperit cu pături și am
început să aplic cârpe îmbibate în apă fierbinte pe zonele periferice.
Principala mea preocupare era să îi mențin corpul cald; sângele de pe spate
supura lent, ceea ce însemna că mă puteam ocupa de el mai târziu.
Lady Annabelle s-a făcut nevăzută în decor, glasul ei cristalin de cinteză
chemând, poruncind, și aranjând. Soțul ei a îngenuncheat lângă mine și a
început să maseze cu putere picioarele înghețate ale lui Jamie între palmele
mari cu degete turtite, oprindu-se din când în când să ia câte o înghițitură de
whisky.
Întorcând pătura, am măsurat dintr-o privire spatele lui Jamie. Avea
tăieturi fine de la ceafă până la genunchi făcute cu ceva care trebuie să fi
adus cu un bici de căruțaș, urmele umflate împletindu-se ordonat precum
ajurul. Exactitatea absolută a răului, dezvăluind în sine o deliberare care
savurase fiecare lovitură de pedeapsă, mă făcea să vomit de furie.
Ceva mai greu, poate un baston, fusese folosit cu mai puțină reținere
peste umeri, tăind atât de adânc în unele locuri, încât se vedea sclipirea
osului peste un omoplat. Am apăsat un pansament gros de pânză delicat
peste rana cea mai gravă și am continuat cu examinarea.
Porțiunea din stânga, acolo unde lovise ciocanul, era umflată urât și era
vânătă, o pată neagră și vineție, mai mare decât palma lui Sir Marcus. Avea
coastele rupte acolo, în mod cert, însă și acelea mai puteau aștepta. Atenția
mi-a fost captată de petele livide de pe gât și piept, unde pielea era ridată,
înroșită și plină de bășici. Marginea uneia din aceste pete era carbonizată,
conturată cu cenușă albă.
— Cu ce dracu’ i-a făcut asta?
Sir Marcus își terminase tratamentul și acum privea peste umărul meu cu
profund interes.
— Cu un vătrai înroșit.
Vocea era slabă și nedeslușită; a trecut un moment până să realizez că
Jamie era cel care vorbise. Și-a ridicat capul cu un oarecare efort, dezvăluind
motivul vorbirii sale dificile; buza de jos era mușcată rău într-o parte și
umflată de parcă îl înțepase o viespe.
Cu o admirabilă prezență de spirit, Sir Marcus a pus o mână în spatele
gâtului lui Jamie și a apăsat cupa cu whisky de buzele lui. Jamie s-a strâmbat
când alcoolul i-a pișcat buza rănită, însă a dat pe gât cupa înainte de a-și lăsa
din nou capul jos. Ochii i s-au mijit spre mine, ușor încețoșați de durere și
alcool, însă aprinși de amuzament.
— Vaci? a întrebat el. Au fost cu adevărat vaci sau am visat?
634