untitled

486
• PARTEA A CINCEA •
LALLYBROCH
26. ÎNTOARCEREA STĂPÂNULUI
La început, eram atât de fericiți doar să fim unul cu celălalt, departe de
Leoch, încât nu am vorbit foarte multe. De-a lungul câmpiei mlăștinoase,
Donas ne ducea pe amândoi fără greutate, și eu călăream cu brațele în jurul
mijlocului lui Jamie, savurând senzația pe care mi-o dădeau mușchii spatelui
său încălziți de soare încordându-se sub obrazul meu. Orice probleme aveau
să vină – și știam că sunt o mulțime – eram împreună. Pentru totdeauna. Și
asta era suficient.
Pe măsură ce primul val de fericire se domolea în plăcerea companiei, am
început să vorbim din nou. Mai întâi despre regiunea prin care treceam.
Apoi, cu precauție, despre mine și locul de unde veneam. Jamie era fascinat
de descrierile mele privind viața modernă, deși îmi dădeam seama că cele
mai multe povești ale mele i se păreau basme cu zâne. Îi plăceau mai ales
descrierile automobilelor, tancurilor și avioanelor, și îmi cerea să i le descriu
o dată și încă o dată, cât de detaliat puteam. Printr-o înțelegere tacită, evitam
să îl menționăm pe Frank. Pe măsură ce înaintam prin ținuturi, conversația
s-a întors în prezent; Colum, castelul, apoi vânătoarea de cerbi și ducele.
— Pare un tip de treabă, a remarcat Jamie.
Pe măsură ce drumul devenea mai anevoios, descălecase și mersese lângă
cal, făcând în felul acesta conversația mai ușoară.
— La fel am crezut și eu, am răspuns. Dar…
— Ah, da, nu poți avea prea multă încredere în aparențe acum, a
încuviințat el. Cu toate acestea, ne-am înțeles, el și cu mine. Am stat într-o
seară de vorbă în jurul focului din adăpostul de vânătoare. E mult mai
inteligent decât pare, asta una; știe cum îl face să pară vocea și cred că o
folosește pentru a părea nițel prost, și în timpul ăsta mintea i se învârte în
spatele ochilor.
— Mmm. De asta mă tem eu. I-ai… spus?
Jamie a ridicat din umeri.