untitled

S-a ridicat pe jumătate în picioare și a strigat peste încăpere spre masa
din față.
— Colum, ai grijă ca omul ăsta că stea departe de grajdurile mele! Că nu
vreau să îmi sperie caii, oricât ar fi el de mare duce! Sau să îmi sperie băieții,
a mai adăugat el, gândindu-se mai bine.
Jamie a continuat cu povestea lui, netulburat de întrerupere. Cele două
fete adolescente ale lui Dougal erau numai ochi și urechi.
— Eram într-o boxă și nu aveam prea mult spațiu de manevră. Eram
aplecat… (și mai multe remarci deșănțate)… peste iesle, din câte îmi
amintesc, amestecând grăunțele, când am auzit un sunet în spatele meu și,
când am dat să mă ridic, kilturile mele au zburat pe lângă mijloc în sus și
ceva tare mi s-a apăsat de fund.
A făcut semn cu mâna pentru a liniști tumultul înainte de a continua.
— Acum, nu îmi plăcea să fiu înghesuit într-o boxă de cai, dar nici nu
vedeam vreo cale de scăpare în acel moment. Scrâșneam din dinți și speram
să nu mă doară prea tare când calul – era armăsarul ăla castrat, Ned, ăla pe
care l-ai luat de la Brocklebury, știi, ăla pe care l-a vândut Colum la
Bradalbin – oricum, calului nu i-au plăcut sunetele pe care le scotea
Înălțimea Sa. După cum știți, cailor le place în general să le vorbești: la fel
era și ăsta, însă avea o aversiune ciudată pentru vocile foarte înalte; nu îl
puteam scoate în curte dacă erau în preajmă copii mici, pentru că devenea
nervos când auzea plânsetele și începea să bată din copite și să se ridice în
două picioare. Înălțimea Sa, după cum vă amintiți, are o voce pițigăiată și în
acel moment era ceva mai ascuțită decât de obicei, fiind nițel ațâțat. Și, după
cum vă spuneam, calului nu prea i-a păsat de plăcerea ducelui – nici mie,
trebuie să recunosc – și a început să bată din copite, să pufnească, să se
învârtă pe loc și l-a înghesuit pe Înălțimea Sa într-o parte a boxei. Îndată ce
ducele mi-a dat drumul, am sărit în iesle și m-am strecurat prin cealaltă
parte a calului, lăsându-l pe Înălțimea Sa să iasă de acolo cum o putea.
Jamie s-a oprit să își tragă sufletul și să bea o gură de bere. Întreaga sală
era cu atenția îndreptată spre el, cu chipurile întoarse spre el, strălucind în
lumina torțelor. Din loc în loc se putea observa câte o încruntătură la auzul
acestor dezvăluiri în privința unuia din cei mai puternici nobili ai Coroanei
engleze, dar mare parte a celor prezenți păreau să se delecteze fără griji cu o
bârfă scandaloasă. Mi-am dat seama că ducele nu era un personaj foarte
îndrăgit la castelul Leoch.
— După ce fusese atât de aproape, cum s-ar spune, Înălțimea Sa s-a
ambiționat și mai mult să mă aibă, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Așadar, a
doua zi i-a spus căpeteniei MacKenzie că valetul lui s-a îmbolnăvit și dacă
mă pot duce să îl ajut să se spele și să se îmbrace.
415