untitled

— Oricine observă cum se uită flăcăul la tine ar ști asta. Dar nu cred că ea
a văzut multe la viața ei ca să priceapă astfel de lucruri. Întâi să se culce și ea
o dată, de două ori cu un bărbat și o să știe, dar nu acum.
— Nu asta am vrut să spun! am izbucnit. Nu pe Jamie îl vrea ea; fata e
grea cu copilul lui Dougal MacKenzie.
— Poftim?!
Pentru o clipă a fost sincer uluită și degetele i s-au înfipt în carnea
brațului meu.
— Cum ai ajuns la concluzia asta?
I-am povestit că o văzusem pe Laoghaire pe scări în fața biroului lui
Colum și așa am tras concluziile respective.
Geilie a pufnit.
— Pah! I-a auzit pe Colum și Dougal discutând despre mine; asta a făcut-o
să rămână fără aer – ea crede că probabil Colum auzise că ea fusese la mine
pentru descântec. Pentru asta, Colum ar biciui-o până la sânge; nu permite
astfel de practici la castel.
— Tu i-ai dat descântecul?
Am simțit că mă prăbușesc.
Geilie s-a îndepărtat brusc de mine.
— Nu i l-am dat, nu. I l-am vândut.
Încercam să îi întâlnesc ochii prin bezna care se strângea în jurul nostru.
— E vreo diferență?
— Bineînțeles că este, a vorbit ea pierzându-și răbdarea. A fost o
chestiune de afaceri. Și eu nu divulg secretele clienților mei. În afară de asta,
nu mi-a spus pentru cine era. Și, dacă îți amintești, eu am încercat să te
previn.
— Mulțumesc, am răspuns ușor sarcastic. Dar…
Mintea îmi gonea, încercând să rearanjeze ideile în lumina acestei noi
informații.
— Dar dacă ea mi-a pus descântecul în pat, înseamnă că pe Jamie îl
dorește. Asta ar lămuri și motivul pentru care m-a trimis acasă la tine. Dar
cum rămâne cu Dougal?
Geilie a șovăit o clipă, apoi a părut să ia o hotărâre.
— Fata nu e grea cu copilul lui Dougal MacKenzie cum nu ești nici tu.
— Cum poți fi atât de sigură?
A bâjbâit după mâna mea în întuneric. Găsind-o, a tras-o spre ea și a
așezat-o peste burta ei umflată pe sub rochie.
— Pentru că eu sunt, a răspuns ea simplu.
— Vasăzică nu Laoghaire. Ci tu.
— Eu.
446