untitled

Un zâmbet larg îi lumina trăsăturile chipeșe.
— De la pansatul rănilor și vindecarea bolnavilor până la aducerea pe
lume a mânjilor. Nu va trece mult până te vom ruga să ne ajuți să trezim și
morții.
Cei din sală au început să râdă pe înfundate, deși am observat unul sau
doi dintre bărbați aruncând priviri temătoare în direcția părintelui Bain,
care fusese și el invitat în această seară și care se îndopa sistematic cu oaie
friptă într-un colț.
— Oricum, a continuat Colum, băgând mâna în buzunarul vestonului, te
rog să îmi dai voie să îți ofer un mic simbol al recunoștinței mele.
Mi-a întins o cutiuță din lemn, al cărei capac era sculptat cu însemnele
clanului MacKenzie. Nu realizasem cât de valoroasă era Losgann și am
mulțumit spiritelor benefice care influențau asemenea evenimente că totul
decursese bine.
— Nu e nevoie, am spus, încercând să îi dau înapoi cutiuța. Nu am făcut
nimic ieșit din comun. A fost doar șansa să am mâinile mici.
— Nu accept un refuz, a rostit Colum cu fermitate. Dacă preferi, îl poți
considera un mic cadou de nuntă, însă doresc să îl accepți.
La o înclinare a capului din partea lui Jamie, am acceptat timidă cutiuța și
am deschis-o. Înăuntru se aflau niște mătănii frumoase din ambră neagră,
fiecare mărgea complicat sculptată și crucifixul incrustat cu argint.
— Sunt foarte frumoase, am spus sincer.
Și erau într-adevăr, deși nu aveam idee ce puteam face cu ele. Deși eram
catolică, fusesem crescută de unchiul Lamb, cel mai desăvârșit dintre
agnostici, și aveam doar o foarte vagă idee despre semnificația mătăniilor.
Cu toate acestea, i-am mulțumit lui Colum cu căldură și i-am dat mătăniile
lui Jamie să le țină în geanta lui.
Am făcut o reverență spre Colum, fericită să observ că stăpâneam arta
plecăciunilor fără a cădea în nas. El a deschis gura pentru a-mi spune câteva
vorbe politicoase înainte de a se întoarce în capul mesei, când a fost
întrerupt de o bubuitură neașteptată care s-a auzit din spatele meu.
Întorcându-mă, nu am văzut decât capete și trupuri întoarse, în vreme ce
oamenii au sărit de pe bănci pentru a se aduna în jurul motivului acelui
zgomot. Colum a înconjurat cu o oarecare dificultate masa, împrăștiind
mulțimea cu un gest nervos al mâinii. Când oamenii s-au dat respectuos la o
parte din calea lui, am văzut silueta rotundă a lui Arthur Duncan pe podea,
cu brațele agitându-se convulsiv, îndepărtând brațele amabile ale celor care
voiau să îl ajute. Soția lui și-a croit drum înghiontind în stânga și în dreapta
prin mulțimea care murmura, s-a lăsat la podea lângă el și a încercat
zadarnic să îi așeze capul în poala ei. Bărbatul bolnav și-a înfipt călcâiele în
437