untitled

conversații implicând linia genealogică a câtorva – fără îndoială – distinși cai
care nu erau printre cei prezenți, detalii despre istoria împerecherilor ale
întregului grajd din ultimii câțiva ani și un număr de puncte
incomprehensibile ale conformației ecvestre, ce implicau jarete, grebene,
spete și alți termeni anatomici. Cum eu observam la cai doar botul, coada și
urechile, subtilitățile îmi scăpau cu desăvârșire.
M-am întins pe spate sprijinindu-mă în coate și m-am lăsat mângâiată de
soarele cald de primăvară. În aer plutea o pace stranie, un sentiment că
lucrurile își urmau cursul firesc, fără a fi tulburate de necazurile și de
zbuciumul grijilor omenești. Poate era pacea pe care o găsești mereu în
mijlocul naturii, departe de clădiri și de zgomot. Poate era efectul
grădinăritului, acel sentiment senin de plăcere când atingi lucruri care cresc,
satisfacția pe care o simți când le ajuți să se înalțe. Poate era doar ușurarea
că găsisem în sfârșit ceva de făcut, în loc să bântui prin jurul castelului
simțindu-mă străină, sărind în ochii tuturor precum o pată de cerneală pe
un pergament.
În ciuda faptului că nu luam parte la conversația despre cai, nu mă
simțeam deloc stingheră. Alec cel Bătrân se purta ca și cum eu nu aș fi fost
decât un detaliu din peisaj și, în vreme ce Jamie arunca din când în când câte
o privire spre mine, și el, treptat, a început să mă ignore pe măsură ce
conversația lor a trecut pe nesimțite la ritmurile molcome ale galicii, dovada
incontestabilă a implicării emoționale a unui scoțian în chestiunea discutată.
Cum nu înțelegeam nimic din discuția lor, îmi mângâia auzul la fel ca și
zumzetul albinelor din florile ierburilor din poiană. Neobișnuit de
mulțumită și adormită, am alungat gândurile care mă frământau,
suspiciunea lui Colum, situația în care mă aflam și alte idei tulburătoare.
— Destul pentru ziua de astăzi, mi-am spus în gând adormită, culegând
citatul biblic dintr-un ungher uitat al memoriei.
O fi fost răcoarea unui nor care a acoperit soarele ori schimbarea tonului
în conversația bărbaților care m-a deșteptat mai târziu. Discuția se purta din
nou în engleză și tonul era serios, nu mai era pălăvrăgeala încâlcită a
pasionaților de cai.
— Mai e doar o săptămână până la Adunare, băiete, spunea Alec. Te-ai
gândit ce ai să faci atunci?
Jamie a scos un oftat prelung.
— Nu, Alec, asta n-am făcut. Câteodată mă gândesc într-un fel, pe urmă în
celălalt fel. Ce știu e că aici mi-e bine, să lucrez cu animalele și cu tine.
Undeva în glasul bărbatului s-a strecurat un zâmbet care a dispărut pe
măsură ce a continuat.
118