untitled

205
ridicat în palme și genunchi și m-am sprijinit tremurat de marginea mesei.
Caporalul, aruncând o privire speriată spre căpitan, s-a aplecat să mă ajute
să mă ridic.
Valuri de întuneric păreau să scalde încăperea. M-am lăsat greu pe scaun
și am închis ochii.
— Uită-te la mine.
Vocea era blândă și calmă, de parcă voia să îmi ofere o cană de ceai. Am
deschis ochii și l-am privit prin ceața subțire. Mâinile îi erau așezate pe
coapsele înveșmântate în pantalonii cu o croială impecabilă.
— Vrei să îmi spui ceva acum, doamnă? a întrebat el.
— Ți s-a strâmbat peruca, am răspuns și am închis din nou ochii.
13. ANUNȚAREA UNEI CĂSĂTORII
M-am așezat la o masă din cârciuma de jos, cu privirea pironită într-o
cană cu lapte, luptându-mă cu valurile de greață.
Dougal aruncase o privire spre mine când coboram, ajutată de tânărul
caporal solid, și a trecut înfuriat pe lângă mine, urcând în camera lui Randall.
Podelele și ușile hanului erau solide și trainic lucrate, însă tot auzeam vocile
ridicate de la etaj.
Am ridicat cana cu lapte, însă mâinile îmi tremurau prea tare pentru a
putea bea.
Efectele fizice ale loviturii începeau să treacă, însă nu și șocul pe care
aceasta mi-l provocase. Știam că acest bărbat nu era soțul meu, dar
asemănarea era atât de puternică și obiceiurile mele atât de adânc
înrădăcinate, încât fusesem gata să mă încred în el și îi vorbisem ca și cum aș
fi discutat cu Frank, așteptând din partea lui măcar politețe, dacă nu
simpatie. Iar starea de rău de acum fusese provocată de atacul lui hain care
îmi alungase brusc toate acele sentimente.
Îmi provocase rău, dar și teamă. Îi văzusem ochii când se ghemuise lângă
mine pe podea. Ceva tresărise în adâncul lor, doar o clipă. Dispăruse imediat,
însă nu doream să mai văd așa ceva.
Sunetul ușii deschizându-se la etaj m-a smuls din reverie. Bubuitul
pașilor grei a fost urmat de apariția rapidă a lui Dougal, urmat îndeaproape
de căpitanul Randall. Erau atât de aproape unul de celălalt, încât căpitanul
părea să îl urmărească pe scoțian. S-a oprit însă când Dougal, zărindu-mă, s-
a oprit și el brusc la capătul scărilor.