untitled

Dar care erau aceste motive? Un rege mai degrabă decât un alt rege? Cei
din Casa Hanovra și cei din Casa Stuart? Pentru mine, acestea nu erau
altceva decât niște nume pe o schemă de pe peretele laboratorului de istorie.
Ce erau ei, în comparație cu un rău inimaginabil precum Reich-ul lui Hitler?
Era important pentru cei care trăiau sub acei regi, mă gândeam, deși
asemenea motive mi se păreau triviale. Dar, puteam eu considera trivial
dreptul cuiva de a trăi așa cum dorea? Era lupta de a alege propriul destin
mai puțin importantă decât necesitatea de a opri un mare rău? M-am mișcat,
iritată, pipăindu-mi cu mare grijă fundul rănit. I-am aruncat o privire
fioroasă lui Jamie, strâns ghem lângă ușă. Respirația îi era egală, însă ușoară;
probabil că nici el nu putea dormi. Speram că nu.
La început fusesem înclinată să iau toată această aventură nefericită
drept o melodramă; asemenea lucruri pur și simplu nu se întâmplau în viața
reală. Suferisem multe șocuri de când trecusem prin menhir, însă cel mai
grav până acum fusese cel din această după-amiază. Jack Randall, atât de
asemănător și atât de oribil de diferit de Frank. Atingerea lui pe sânii mei
crease o legătură între vechea și noua mea viață, aducând cele două realități
separate ale mele împreună cu un bubuit asemănător tunetului. Și pe urmă,
a mai fost Jamie; chipul său, încremenit de teamă la fereastra biroului lui
Randall, schimonosit de furie pe marginea drumului, crispat de durere la
auzul insultelor mele.
Jamie. Jamie era real, de fapt, mai real decât fusese vreodată ceva în
existența mea, chiar și Frank și viața mea în 1945. Jamie, iubitul tandru și
tâlharul perfid.
Poate că aceasta era o parte din problemă. Jamie îmi năpădea într-atât
simțurile, încât mediul în care trăia el mi se părea aproape irelevant. Însă nu
îmi mai puteam permite să îl ignor. Nechibzuința mea îl adusese la un pas de
moarte în această după-amiază și stomacul mi se chircea la gândul că l-aș fi
putut pierde. M-am ridicat deodată, hotărâtă să mă duc să îl trezesc și să îi
spun să vină în pat cu mine. Dar când greutatea mea s-a lăsat cu totul pe
rezultatele strădaniei lui, m-am răzgândit brusc și m-am aruncat enervată
înapoi pe burtă.
O noapte petrecută oscilând între filosofie și crize de furie mă lăsase
complet epuizată. Am dormit întreaga după-amiază, am orbecăit amețită
până în tavernă pentru o cină frugală când Rupert m-a trezit chiar înainte de
lăsarea întunericului.
Dougal, care fără îndoială își băgase unghia în gât la câți bani cheltuise,
mi-a adus un alt cal. Un exemplar solid, deși nu foarte elegant clădit, cu o
privire blândă și un păr scurt și aspru; îndată ce l-am văzut, i-am spus
Thistle.
339