untitled

— Nu e nimic.
Îmi era încă greu să vorbesc și mă simțeam grea și dezorientată, însă
lucrurile începeau să se limpezească. Am încercat să zâmbesc, dar nu am
simțit decât o zvâcnire slabă.
— Cel puțin… știm… că încă funcționează.
— Oh, Dumnezeule. Da, funcționează.
A aruncat o privire de dispreț îngrozit spre piatră. A plecat de lângă mine
cât să ude o batistă într-o baltă cu apă de ploaie dintr-unul din cuiburile de
piatră. Mi-a udat obrajii, murmurându-mi întruna cuvinte de mângâiere și
cerându-și iertare. După o vreme m-am simțit destul de bine încât să mă
ridic.
— Nu m-ai crezut până acum, nu-i așa?
Amețită cum eram, mă simțeam cumva răzbunată.
— Dar e adevărat.
— Da, e adevărat.
S-a așezat lângă mine, privind țintă spre piatră preț de câteva minute.
M-am șters cu pânza udă peste obraji, simțindu-mă încă amețită și slăbită.
Deodată Jamie a sărit în picioare, a pășit spre piatră, pocnindu-și palma de
peretele tare. Nu s-a întâmplat nimic și după un minut s-a întors lângă mine
cu umerii lăsați.
— Poate funcționează doar cu femei, am spus confuză. În legende e
întotdeauna vorba despre femei. Sau poate mie mi se întâmplă.
— Păi, la mine nu funcționează, a spus el. Dar mai bine să fim siguri.
— Jamie! Fii atent!
Am strigat, în zadar însă. S-a apropiat de piatră, a bătut-o din nou cu
palma, s-a aruncat peste ea, a pășit prin crăpătură și înapoi din nou, însă
bolovanul a rămas doar un monolit de piatră solidă și nimic mai mult. Cât
despre mine, mă înfioram numai la gândul de a mă apropia din nou de acel
iad.
Și totuși… Dar, când începusem să trec în tărâmul haosului de data
aceasta, îl avusesem în minte pe Frank. Și îl simțisem, eram sigură de asta.
Undeva în vid zărisem un punct minuscul luminos și el era în acel punct de
lumină. Știam de asemenea că mai fusese un alt punct de lumină, unul care
acum stătea nemișcat alături de mine, privind țintă spre piatră, cu obrajii
strălucind de transpirație în ciuda zilei înghețate.
În cele din urmă s-a întors spre mine și mi-a prins ambele mâini. Le-a
ridicat spre buzele lui și le-a sărutat pe amândouă ceremonios.
— Doamna mea, a spus el blând. Claire… a mea. Nu are rost să mai
pierdem timpul. Trebuie să ne despărțim acum.
479