untitled

diametru de mai puțin de un metru. Într-o parte a scobiturii se găsea un
castron de lemn, pe jumătate plin cu lapte, iar la picioarele copilului era un
buchețel de flori de câmp, legat cu o bucată de sfoară roșie.
— Dar e bolnav! am protestat, aplecându-mă din nou spre copil. Cine ar
lăsa un copil bolnav aici, nesupravegheat?
Pruncul era în mod evident foarte bolnav; chipul micuț și slab avea o
tentă verzuie, cu cearcăne vineții, iar pumnii micuți de abia se mișcau sub
pătură.
Copilul zăcea slăbit în brațele mele când l-am ridicat; mă miram că
avusese puterea să plângă.
— Părinții lui, a răspuns repede Geilie, oprindu-mă cu o mână pe braț.
Lasă-l. Să plecăm de aici.
— Părinții lui? am întrebat, indignată. Dar…
— E un copil schimbat la naștere, a răspuns ea pierzându-și răbdarea.
Lasă-l și vino. Acum!
Târându-mă în urma ei, s-a îndreptat repede spre tufele înalte.
Protestând, am urmat-o coborând panta până când am ajuns, fără suflare și
roșii în obraji, la baza dealurilor, unde am forțat-o să se oprească.
— Ce înseamnă asta? am întrebat. Nu poți pur și simplu abandona un
copil bolnav, așa, în mijlocul sălbăticiei! Și ce vrei să spui că e un copil
schimbat la naștere?
— Un copil schimbat la naștere, a răspuns ea furioasă. Sigur știi ce este un
copil schimbat la naștere. Când zânele fură un copil al oamenilor și lasă în
locul lui un copil al lor. Știi că e schimbat la naștere pentru că plânge și e
mofturos și nu ia în greutate sau nu crește.
— Sigur că am auzit despre asta, am răspuns. Dar sper că tu nu crezi în
asemenea prostii, nu-i așa?
Mi-a aruncat deodată o privire stranie, plină de suspiciune îngrozită. Apoi
liniile chipului ei s-au relaxat, revenindu-și la expresia normală de cinism pe
jumătate amuzat.
— Nu, nu cred, a recunoscut ea. Însă oamenii de aici cred.
A aruncat priviri precaute pe deal în sus, însă din cuibul de piatră nu se
mai auzeau plânsete.
— Familia trebuie să fie undeva în apropiere. Să mergem.
Fără tragere de inimă, am urmat-o în direcția satului.
— De ce l-au pus acolo? am întrebat, așezându-mă pe o piatră pentru a-
mi scoate ciorapii înainte de a traversa un pârâiaș. Speră că zânele vor veni
și îl vor vindeca?
Încă îmi făceam griji pentru copil, părea foarte bolnav. Nu știam ce avea,
dar mă gândeam că îl puteam ajuta.
424