untitled

— Nu. Nu știam.
A înclinat din nou capul.
— Oh, da. Mă întreba – în timp ce mă mângâia – mă întreba: „Ea îți face
asta? Te poate ațâța femeia ta cum o fac eu?!”
Vocea a început să îi tremure.
— Nu i-am răspuns. Nu am putut. Și pe urmă, m-a întrebat cum credeam
că te-ai simți tu dacă m-ai vedea… m-ai vedea…
Și-a mușcat buza cu putere, incapabil să continue pe moment.
— Mă rănea puțin, apoi se oprea și mă mângâia până când începeam să
mă excit… și pe urmă mă lovea cu putere și mă pătrundea în timp ce mă
rănea. Și în tot acest timp, îmi vorbea de tine și îmi ținea mintea îndreptată
spre tine. M-am luptat, în mintea mea… am încercat să mă țin departe de el,
să îmi țin mintea detașată de trup, însă durerea distrugea totul, din nou și
din nou, sfărâmând orice barieră pe care încercam să o ridic. Am încercat,
Claire… Dumnezeule, am încercat din răsputeri, însă…
Și-a lăsat capul în mâini, degetele presând cu putere tâmplele. Deodată a
început din nou să vorbească.
— Știu de ce s-a spânzurat Alex MacGregor. Și eu aș face același lucru,
dacă nu aș ști că este un păcat de moarte. Dacă Randall m-a blestemat pe
viață, nu o să mă blesteme și în moarte.
S-a lăsat un moment de tăcere în care Jamie a încercat să se controleze.
Am băgat de seamă din reflex că perna de pe genunchii săi era udă de
transpirație și aș fi vrut să mă ridic să i-o schimb. A dat încet din cap, cu
privirea încă în podea.
— Totul… se leagă acum. Nu mă pot gândi la tine, Claire, sau chiar să te
sărut sau să îți ating mâna fără să simt spaima și durerea și răul întorcânduse.
Zac aici simțind că voi muri fără mângâierea ta și când mă atingi, simt că
îmi vine să vomit de rușine și de scârbă față de propria mea persoană. Nici
măcar nu te pot vedea acum fără să…
Fruntea i se odihnea pe pumnii strânși, cu articulațiile degetelor
împlântate adânc în orbite. Tendoanele gâtului îi erau ieșite în afară din
cauza încordării și vocea îi era pe jumătate înfundată.
— Claire, vreau să pleci de lângă mine. Întoarce-te în Scoția, la Craigh na
Dun. Întoarce-te acasă la tine, la… soțul tău. Murtagh te va duce acolo în
siguranță, am vorbit cu el.
A rămas tăcut pentru o clipă, dar eu nu am făcut nicio mișcare.
A ridicat din nou privirea cu un curaj disperat și a vorbit foarte simplu.
— Te voi iubi atât cât voi trăi, dar nu mai pot fi bărbatul tău. Și nu suport
să fiu mai puțin decât atât.
Chipul a început să i se înmoaie.
679