untitled

Care mi-a fost confirmată de cuvintele care au urmat.
— Da, a răspuns el, privindu-mă. Trebuie să te măriți cu un scoțian. Cu
Jamie.
— Nu pot face una ca asta!
— Păi, s-a încruntat el, chibzuind. Presupun că l-ai putea lua pe Rupert,
dacă vrei. E văduv, are o mică fermă cu arendă. Dar e cam trecut și…
— Nici cu Rupert nu vreau să mă mărit! E… e… cât se poate de absurd!
Nu îmi mai găseam cuvintele. Cuprinsă de agitație, am sărit în picioare și
am început să pășesc în jurul vâlcelei micuțe, strivind sub tălpi fructele
căzute ale frasinului.
— Jamie e un flăcău bun, a încercat Dougal să argumenteze, așezat încă pe
piatră. E drept că în momentul de față nu are cine știe ce avere, dar e un
băiat cu inima bună. Nu se va purta urât cu dumneata. Și e un luptător
viteaz, cu motive strașnice să îl urască pe Randall. Așa că dacă te măriți cu el,
o să lupte până la ultima lui suflare să te apere.
— Dar… dar eu nu mă pot mărita cu nimeni! am izbucnit.
Privirea lui Dougal a devenit deodată tăioasă.
— Dar de ce nu, mă rog? Soțul dumitale e încă în viață?
— Nu. Doar că e… e ridicol! Asemenea lucruri nu se întâmplă!
Dougal se relaxase de la primul meu „Nu”. Și-a urcat privirea spre soare și
s-a ridicat, gata de plecare.
— Gata, domniță, e timpul să plecăm. Avem treburi de care să ne ocupăm.
Trebuie să obținem o dispensă specială, a murmurat ca pentru sine. Dar Ned
se poate ocupa de asta.
M-a luat de braț, încă murmurând pe sub mustață. M-am smucit enervată.
— Nu mă mărit cu nimeni, am rostit cu fermitate.
Dougal însă nu părea să mă ia în serios, abia ridicându-și sprâncenele.
— Vrei să te duc la Randall?
— Nu!
Atunci un gând mi-a venit deodată în minte:
— Stai, vasăzică cel puțin mă crezi când spun că nu sunt spion englez?
— Te cred acum, a răspuns el cu o oarecare convingere.
— De ce mă crezi acum și nu m-ai crezut înainte?
Dougal a înclinat capul spre izvor și spre chipul șters gravat în piatră.
Trebuia să fie vechi de sute de ani, mult mai bătrân decât frasinul uriaș care
umbrea apa și își scutura florile în ea.
— Izvorul Sfântului Ninian. Ai băut apa înainte să te întreb.
Eram deja cu gura căscată de uimire.
— Și ce are izvorul sfântului de a face cu întrebarea dumitale?
M-a privit surprins, apoi buzele i s-au ridicat într-un zâmbet.
216