untitled

— Copila mea, dă-mi, te rog, palma să ți-o citesc, mi-a cerut ea.
Palma care mi-a cuprins degetele era uscățivă, dar surprinzător de caldă.
O mireasmă de apă de lavandă emana din părul grizonant, îngrijit coafat,
care s-a aplecat peste mâna mea. Doamna Graham mi-a studiat palma o
vreme destul de îndelungată, urmărind din când în când cu degetul câte una
din linii, de parcă ar fi studiat o hartă ale cărei străzi se pierdeau în nisipuri
scăldate de ape sau în deserturi pustii.
— Ei, ce vedeți? am întrebat, încercând să păstrez un aer degajat. Sau e
soarta mea prea teribilă pentru a fi dezvăluită?
Doamna Graham și-a ridicat privirea curioasă și mi-a studiat gânditoare
chipul, însă nu a dat drumul palmei mele. A dat din cap, strângându-și
buzele.
— Ah, nu, draga mea. În palma ta nu se află destinul tău. Ci doar sămânța
lui.
Capul mic precum al unei păsări s-a aplecat într-o parte, cântărind.
— Liniile din palma dumitale se schimbă, înțelegi? Într-un alt moment al
vieții, ar putea fi complet diferite de cum sunt acum.
— Nu știam asta. Am crezut că te naști cu ele și asta este.
Mi-am înfrânat dorința de a mă smulge din strânsoarea mâinii sale.
— Atunci care mai e rostul ghicitului în palmă?
Nu doream să par lipsită de politețe, însă această examinare minuțioasă
îmi provoca o stare ușoară de neliniște, mai ales că venise imediat după
ghicitul în frunzele de ceai. Doamna Graham a zâmbit deodată și mi-a închis
palma cu degetele.
— Păi, liniile palmei noastre arată ce suntem, draga mea. De aceea se
schimbă… sau ar trebui s-o facă. La unii oameni nu se schimbă; aceia care au
nenorocul să nu se schimbe niciodată în ființa lor, însă din aceia sunt foarte
puțini.
Mi-a strâns ușor palma închisă, apoi a bătut-o încet cu degetele.
— Nu cred că dumneata ești unul din acei oameni. Palma dumitale poartă
deja multe semne de schimbare, pentru cineva atât de tânăr. Asta poate să
fie și din cauza războiului, desigur, a rostit ea, ca pentru sine.
Remarca ei mi-a redeșteptat curiozitatea și mi-am desfăcut involuntar
palma.
— Așadar, ce sunt eu, ce spune palma mea?
Doamna Graham s-a încruntat, însă nu mi-a luat din nou mâna.
— Nu e chiar atât de simplu. Este ciudat, pentru că în general palmele
arată la fel. Mă rog, nu vreau să spun că dacă ai văzut una e ca și cum le-ai fi
văzut pe toate, însă de obicei este la fel… adică există niște tipare, înțelegi?
31