untitled

scumpe și fleacuri. M-am uitat nevenindu-mi a crede: parcă nu era cutia de
bijuterii a ordonatei Jenny Murray, a cărei mână de fier ținea hățurile
gospodăriei, făcând-o să funcționeze fără sincope din zori și până seara.
A băgat un deget prin învălmășeala sclipitoare, apoi, parcă ghicindu-mi
gândul, a ridicat privirea și mi-a zâmbit.
— Mă tot gândesc că într-o zi va trebui să fac ordine printre bijuterii. Dar
când eram mică, mama mă lăsa uneori să îmi bag nasul în cutia ei de bijuterii
și era ca și cum aș fi dat peste o comoară fermecată – niciodată nu știam ce o
să găsesc. Și acum am impresia că, dacă ar fi totul ordonat, magia s-ar risipi,
cumva. E copilăresc, nu?
— Nu, am spus, zâmbindu-i. Nu, nu e.
Am scotocit amândouă în tăcere prin cutie, ridicând bijuterii îndrăgite
care aparținuseră femeilor din patru generații.
— Aceasta a fost a bunicii Fraser, a spus ea, ridicând o broșă din argint.
Era o bijuterie complicată în forma unui crai nou, cu un singur diamant
micuț strălucind deasupra vârfului precum o stea.
— Și acesta…
A tras un inel subțire din aur cu un rubin înconjurat de briliante.
— Acesta e inelul meu de nuntă. Ian și-a dat leafa pe jumătate de an ca să
mi-l cumpere, deși i-am spus că a fost un prost că a făcut-o.
Expresia încântată de pe chipul ei îmi arăta că Ian nu fusese deloc prost
că i-l dăruise. A șters piatra pe stofa rochiei și l-a mai admirat încă o dată
înainte de a-l pune la loc în cutie.
— După ce nasc voi fi fericită, a spus ea, bătându-și ușor burta cu palma și
făcând o grimasă. Degetele mele sunt atât de umflate dimineața, încât abia
reușesc să îmi leg șireturile de la corsaj, darămite să mai port și inele.
Am prins o strălucire stranie, nonmetalică, în adâncurile cutiei și i-am
arătat-o lui Jenny.
— Ce e acolo?
— Ah, astea, a spus ea, băgând din nou mâinile în cutie. Niciodată nu leam
purtat, mie nu mi se potrivesc. Dar tu ai putea să le porți – ești înaltă și
princiară, cum era mama mea. Au fost ale ei. Era o pereche de brățări.
Fiecare făcută din curbura aproape circulară a colților unui porc mistreț,
polizați până când căpătaseră o strălucire adâncă de fildeș, capetele
acoperite cu came din argint, cu motive decorative florale.
— Dumnezeule, sunt superbe. Niciodată nu am văzut ceva atât de…
minunat de barbar.
Jenny era amuzată.
— Da, așa e. Cineva i le-a dăruit mamei la nuntă, însă ea niciodată nu a
spus cine. Tata obișnuia să o tachineze uneori despre admiratorul ei, însă ea
548